Capitolul 26. Despre dragoste

Motto: „ Dragostea și reușitele mărețe implică și riscuri mărețe”

                                                          Dalai Lama

Ea –  Dragostea este singurul loc de pe pământ, unde merită să emigrezi definitiv…

El –  Doar că trebuie să ai chemare.

 

Ea –  Dragostea la prima vedere ,este întotdeauna oarbă…

El –  Și rămâne așa până dimineața…Ziceai că azi te-ai îndrăgostit de trei ori.

 

Ea – Există dragoste la prima vedere. Dar trebuie să te prindă cu ochii minții larg deschiși, pentru a observa și nu ochii sufletului, pentru a brodi scenarii. Recunoașterea spontană între doi oameni e posibilă, doar dacă amândoi știu ce sunt și ce vor. Dacă nu, dragostea la prima vedere e doar atracție fizică plus imaginație și speranță în exces.

El – Adică atunci când doi oameni recunosc spontan, că le-a venit ceasul  să unească sacul cu peticul și să scape de gaura prin care se scurg toate speranțele spre falimentul lor moral.

 

Ea – O fi dragostea oarbă, dar știe foarte bine unde să puna mâinile!

El – Păi altfel cum ar nimeri?

 

Ea – (parafrazând după Andreea Văduva) Cine a spus că dragostea e oarbă, mare dreptate a avut. Dar şi din „orbirea” asta îţi mai revii uneori. Nu că ai vrea, ci pentru că, tot sorbindu-i amărăciunea, îţi pică acel văl negru de pe retină. Şi când reîncepi să vezi, de cele mai multe ori e cam târziu să mai repari ceva. Să te repari pe tine. Dar supravieţuieşti.

El – Dragostea e oarbă pentru tine, pentru el este numai chioara, ca să mai aibă un ochi pentru viitorul care, trece grațios, pe celălalt trotuar, pe tocuri de 12 centimetrii.

 

Ea – Facem repetiții toată viața pentu marele spectacol al dragostei adevărate,iar atunci când suntem față în față cu ea,uităm toate replicile.

El – Stângăciile, bâlbele, lapsusurile și împleticeala dau savoarea acestui spectacol.

 

Ea – Poate că dragostea este așa, ca un loc de relaxare, care să te ferească de furtună…ea există să-ți dea confort, să te țină caldă…când te întorci în tine însăți.

El – De ce să te țină caldă? Mai bine fierbinte…asta te scutește de prea multe așteptări din preludiu.

 

Ea – Dragostea este ca spinul, nu îl simți prea tare când intră, dar te doare cumplit când îl smulgi cu sila.

El – De ce să-l smulgi cu sila? Lasă-l că dacă nu e compatibil, va fi eliminat ca un corp străin, dacă însă corespunde, va prinde rădăcini, tulpini și va înflori în interiorul tău.

 

Ea – Vreau să te văd, să îți cunosc vocea, dragoste adevărată. Să te recunosc când
vii pentru prima oară aproape. Să îți cunosc felul în care îți înalți călcâiul, felul în care piciorul tău atinge pământul. Să îți simt suflarea…

El – Caută în tine imaginea ei și astfel o vei recunoaște.

 

Ea – Dragostea constă în a fi idioți împreună.

El – Urmare a unui proces de fixație unul asupra celuilalt, pe o idee  fixă…

Ea – Dragostea este o capitulare necondiționată. Dacă vrei să ajungi la armistițiu, încep condițiile. Odată cu condițiile de armistițiu, apar defectele. Și…trebuie să fii concesiv.
Să accepți că nimeni nu poate fi perfect.

 

El – Și după aceea..ce? Contractul prenupțial? Când ajungi la armistițiu, lupta  încetează, deci și iubirea.

 

Ea – (citând din Osho) – Dragostea este o floare atat de delicată încât n-o poti obliga sa fie nemuritoare.

El – In schimb poate fi otrăvitoare…sau chiar carnivoră.

 

Ea – Dragostea este și dependență, este și cunoaștere, și mai ales, este sens și înființare.
Dragostea te înființează ca om.

El – Și te desfințează ca ființă liberă și rațională. Cum ai spus, întâi este cunoștere, adică o cunoști (nu prea bine), apoi vine dependența, adică te stăpânește ea pe tine și astfel te înființează ca om (de casă), adică te înființezi acasă la oră fixă.

 

Ea – (citând din Kahlil Gibran) E o greșeală să credem că dragostea vine după o lungă prietenie, și o curtare perseverentă. Dragostea e născută dintr-o afinitate a sufletelor, iar dacă aceasta afinitate nu se creează instantaneu, într-o clipă, ea nu se va creea în ani și nici în generații.

El – Totuși, iubirea este prietenia care a luat foc…înprietenirea fiind doar un pretext, fără afinitate neexistând.

 

Ea – Rețeta dragostei = endorfine+ testosteron+ dopamină+ oxitocină+ norepinefrină + phenyethylamină.

El – Bombă incendiară…Dacă o experimentezi te ridică atât de sus încât după scurt timp ți se taie respirația, inima fibrilează, aripile cad și te prăbușești în hău…trebuie înante de a experimenta să ai pe cineva care n-a băut acest cocktail, să poată să te prindă în brațe și să te resusciteze.

 

Ea – Simpatia formează prietenia. Dar în dragoste există un fel de antipatie, de dragoste opusă. Fiecare tinde să fie celălalt și împreună fac un întreg.

El – Aceasta este cauza transformării dragostei în ură după despărțire…întregul se destramă suferind.

 

Ea – Am pus eternitatea în calendar, în dreptul zilei  în care te-am văzut.

El – Dar nu știi dacă a pus-o și el!

 

Ea – Câteodată dragostea este efemeră, altădată este profundă și răbdătoare. Important este să nu o lași niciodată să treacă pe lângă tine.

El – Ce te faci cu o dragoste la doi grădinari?

 

Ea- Nu exista povești de dragoste simple. Dacă sunt simple, nu sunt de dragoste!

El – Da, pentru că în dragoste trebuie să fie și o parte feminină care să complice lucrurile.

 

Ea – Dacă iubești un om doar pentru că e alături de tine zi și noapte, atunci nu e dragoste.
E deprindere. E dependență. În dragoste nu e vorba de distanță. Este vorba de direcție.

El – Dragostea este energie, deci este ondulatorie, cele două unde pot fi perfect paralele și să fie unidirecționale, deci nu se vor intersecta niciodată, însemnând că se vor stinge entropic. Dacă undele sunt sinergice, dar defazate, ele se vor întâlni periodic și vor genera scintilații de iubire, ceea ce anulează entropia negativă. În punctele nodale, ele se reîncarcă.

 

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)