Capitolul 26: Despre dragoste (continuare)

Ea – Dragostea este singura decepție programată, singura nenorocire previzibilă, pe care o vrei mereu și mereu.

El – Dezamăgirile schimbă omul: îi deschid ochii și îi închid inima, așa că la un moment dat nu-ți mai trebuie dragostea.

 

Ea – Dragostea? Universul redus la două stele copulative…

El – În timpul și pe durata strălucirii lor.

 

Ea – Eu  cred că două persoane pot fi cu inimile conectate, nu conteaza ce fac, cine sunt, unde trăiesc. Nu exista granițe sau bariere  dacă două persoane sunt destinate să fie împreună. Asta-i puterea dragostei.

El – Destinul este o imaginație menită să scuze efectul implacabil al  întâmplării.

 

Ea –Dragostea este o ființa sălbatică. Dacă încercăm să o ținem în frâu, ne poate devora.

El – Pentru că sunt puțini dresori profesioniști…dar și ei riscă!

 

Ea – Dragostea cu mine costă. Un număr de zile petrecute împreună,un grad de încredere, o doză de răsfăț, o urmă de gelozie, o suită de săruturi, un lung șir de îmbrățișări. Cam atât costă dragostea mea!

El – Cam mult dragă, cererea este mare…oferta limitată!

 

Ea- În definitiv, ce e dragostea decât o taina pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii?

El: De frica lumii! Asta până la majorat, …mai târziu nici nu mai sting lumina.

 

Ea –  (citând din Antoine de Saint-Exupery) – Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai cruntă suferință. Căci, în ciuda placerii comune, nu dragosta te face să suferi, ci instinctul proprietații, care este tocmai contrariul dragostei.

El – Dar când iubești ceva ce nici nu-ți poți imagina că l-ai putea măcar atinge ce este? Nebunie, isterie? Iar femeii nu-i poți sustrage instinctul posesiei, niciodată: bărbatul meu, casa mea, copilul meu, cățelul și purcelul…

 

Ea – Dragostea, sau cum vreti voi să o numiti, se face în general în doi..dacă noi absentăm, de ce avem pretenția să nu fim înlocuite? Femeia poate cuceri și aprinde dorința unui bărbat cu o singura privire, atingere, gest..este puterea fiecaruia din noi! Învață bărbatul să te iubească și va fi numai al tău!

El – Doar că voi nu știți că obijnuința este, paradoxal, cea mai sigură formă de absență: dacă ești plecată fizic, te dorește, dacă ești căzută în rutină, dorește ceva prospăt.

 

Ea-  Atunci când te îndrăgostești , îți pierzi identitatea, pe care o regăsești  însă, în celălalt.

El:  Iar pierderea ține de la 7 zile la 7 ani, între timp tot incerci să recuperezi ce mai poți salva, pe felii…

 

Ea- Să-ți spun ce este dragostea adevarată. E credința oarbă, umilința fără preget , supunere desăvârșită, încredere și dăruire împotriva ta însuți, împotriva întregii lumi. Dragostea adevarată înseamnă să-ți dai inima și sufletul întreg celui care, poate, nu va ști ce să facă cu ele…

El – Sau,câteodată, nu va ști cum să scape de ele..riscul  asumat orbește?

 

Ea – Iubește ce vrea inima ta, nu ce văd ochii tăi, fără să-ți pese ce spun sau gândesc ceilalți. Aceasta este dragostea ta, nu a lor!

El – Și dacă-și bagă nasul sau bârfa…reteaza-le!

 

Ea – Uneori stau și mă întreb dacă dragostea merită atâta luptă…apoi mă uit la tine și sunt gata de război.

El – Și dăi și luptă…și luptă și dăi!

 

Ea –  Într-o zi, va aparea în viața ta un om care te va ridica pâna la cer și, în loc să te lase să cazi, va face tot ce-i stă în putință pentru a te menține deasupra răutații lumii. Asta se numeste dragoste.

El – Asta până obosește. Cand te va așterne jos, vezi să nu rămâi cu capul în nori.

 

Ea – Reușita în dragoste nu însemna a găsi omul potrivit, ci a fi omul potrivit..

El – Este exact același lucru, privit invers…problema în compatibilitate este cine ți-o potrivește..

 

Ea – Greșelile par mari acolo unde …dragostea este mică.

El – Și invers, par mici când dragostea este mare.

 

Ea – Dragostea e lupta dintre doua trupuri, din care, de multe ori, nu iese nici un învingator.

El – Nu-i mai bine tantric? Cel putin nu ține nimeni scorul.

 

Ea – Să investim cu aceeasi credință în fiecare nouă dragoste, pentru că trecutul nu prezice viitorul.

El – Dacă trecutul nu ți-a consumat credibilitatea!

 

Ea – (citândul ep Wojcech Wiercioch) – Exista lucruri mai importante decât dragostea – dar fără dragoste n-au nicio valoare.

El – Eu cred că dragostea de viața ajunge să dea valoare lucrurilor și faptelor.

 

Ea – Dragostea este o boală fară de care nu ești sănatos.

El – Deci de asta creste morbiditatea masculină.

 

Ea – ( citând din Henry Miller) -Singurul lucru de care nu ne săturam în viața este dragostea . Și e singurul lucru din care nu dăruim niciodată destul.

El- Pentru că este așa usoară că ni se face imediat foame…

 

Ea – Înțelege că dragostea și reușitele marețe, implică riscuri mărețe.

El – Înțeleg că  în aceste cazuri nu exista riscuri mărunte…viața sau banii!

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)