Capitolul 24 – Ce este iubirea

Ea – Iubirea este mai mult un instinct care trebuie educat, stăpânit sau lăsat liber. Riscul iubirii este dezamăgirea, iar aceasta nu are antidot. Poate trebuie numai un supliment de voință! Esențial este ca merită să riști!

El – Cine nu riscă nu câștigă…plăcerea!

 

Ea- În definitiv, ce e iubirea, decât o taină pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii?

El-  De frica lumii până la majorat, apoi în văzul tuturor …mai tarziu nici nu mai sting lumina.

 

Ea – Iubirea e o stare edenică.Dar, pentru că nu suntem pregătiți să îndurăm fericirea cumplită pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis. Și ne întoarcem unde?

El – După ce au mușcat din măr, Paradisul a dispărut, Adam și Eva au rămas acolo…în păcat până-n gât.

 

Ea – Iubirea nu expiră,nu se sfârșește și nici nu începe undeva. Doar convingerile o așează în forme și timp.

El –  Mie-mi plac începuturile, pentru că orice urmează este verosibil și nu are timpul atâtea forme câtă imaginație avem noi.

 

Ea: -Ține minte! Iubirea e ,înainte de toate, atitudine!

El – Cât mai transparentă și deschis-invitațională la înlănțuirea patimilor.

 

El – Să iubești nu e suficient! Trebuie să știi să-l înveți și pe celălalt arta dragostei. Omul e capabil să transforme dragostea într-o artă nobilă și, bucurându-se de ea, e conștient de valoarea ei divină. Astfel, nu-și satisface doar trupul, ci și sufletul.

El – Depinde cine este începător și cine este meseriașă. Dame-tango!

 

Ea – Dacă încă îți vede frumusețea din spatele machiajului,dacă încă râde la glumele pe care le faci,dacă încă te soarbe din priviri în diminețile mohorâte și în serile ploioase și,dacă încă îi este dor când nu ești cu el,atunci e…iubire!

El – Dacă după demachiere ești înviorată, dacă glumele tale sunt proaspete, dacă la priviri răspunzi cu un zâmbet cald iar când ți-e dor aștepti și nu dai tu telefon…atunci este!

 

Ea – Iubirea  există numai între egali….între oameni care au învățat să se prețuiască lăuntric.

El – Înteleg deci că, până emanciparea nu s-a finalizat, nu a existat iubire?

 

Ea – Iubirea adevarată?! Adevarată prin ce criteriu, există un sablon, un tipar, un formular ?? Iubirea sperie pe toată lumea în egală măsură, tristețea este că, cei mai multi fug de ea! Și asta pentru că ne dorim stabilitate și dezvoltăm mania controlului mai presus de inimă.

El –  Voi nu doriți să deveniți vulnerabile, să vă oferiți cu totul, fără rațiunea proprietății.

 

Ea –  Iubirea nu ține cont de prejudecăți, norme, idealuri, ea vine și te trezești buimac, neștiind dacă să fugi sau să rămâi ascuns în jocul subtil al stabilitații…Adesea ajungem să murim ca un câine legat de propia noastra manipulare

El – Să va fie de bine, dacă vreți să trăiți pe jumătate, cu fericirea în rate și poliță de asigurare pe viață!

 

Ea – Iubirii îi pune capăt timpul, nu inima.

El – Inima , dacă a deprins iubirea, nu se dezbară de ea niciodată, cât sufletul a devenit dependent de aceasta. Pentru inimă nu există timp, există numai ritm.

 

Ea -Când pierzi iubirea, doare. Dar cel mai mult doare când trebuie să o dai afară cu forța din suflet, doar ca să poți supraviețui!

El – Iubirea este asemenea unui război: ușor de început, greu de oprit.

 

Ea – E obositor să fii mereu inteligent! Așa că, uneori, iubim! Câtă pierdere a lucidității, tot atâta fericire!

El – Te îndrăgostești din oboseală? Apoi spui că ai obosit să fii veșnic îndrăgostită.

 

Ea – Iubirea nu a ucis niciodată. Numai oamenii pot ucide in numele ei. Iubirea traiește vesnic, fără început și fără sfărșit. Prin iubire cunoști pe Dumnezeu și te înalți până la ceruri.

El – Dar de sinucideri din iubire nu ai auzit? Și ei s-au înălțat la ceruri…

 

Ea – Calea iubirii autentice este drumul trezirii noastre sufletești – ce ne poartă prin învățare, prețuire, dăruire  și asumare – către armonia dintre capacitatea inimii de a genera iubire și nevoia de dragoste a trupului și a minții.

El – Deci primul pas este învățarea, deși iubirea presupune absența rațiunii! El îți sucește capul… tu îți pierzi rațiunea…mai rămân prețul, darul și sumarea unu plus unu egal trei.

 

Ea – Când un bărbat iubește cu adevărat o femeie, ea devine slăbiciunea lui. Când o femeie iubește cu adevărat un bărbat, el devine puterea ei!

El – Adică asigurarea ei contra vulnerabilizarii lui.

 

Ea – (parafrazând după Andreea Văduva) Nu ai dreptul să spui că ai cunoscut iubirea, până nu simţi că-ţi arde pieptul de dor, până nu simţi că-ţi arde obrazul din pricina lacrimilor, până nu-ţi ard buzele nesărutate de „acele buze”..

El – Pentru timpul cosmic, ai cunoscut-o și pa! A plecat.

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)