CAPITOLUL 19: Reflexii feminine subtile.

CAPITOLUL 19 Reflexii feminine subtile

 

Ea:  Trebuie să treci prin diluări și cristalizări succesive, pentru a-ți cunoaște adevărata lumină.

El:  Fiecare vas de cristalizare adaugă o vibrație în plus undelor corpusculare…vizibile în unduirile corpului aflat în stare emoțională.

Ea:  Învață regulile bine, ca să știi cum să le încalci corespunzator.

El:  Corespunator înseamnă discret și secret! Problema este că ești incompatibilă cu secretul.

Ea:  Eu cred că , uneori, ce pare a fi o greșeală, ne ajută să găsim acele personae sau lucruri de care avem nevoie.

El:  Cea mai frumoasă justificare pe care am auzit-o pănă  acum, să greșim cautând ce avem nevoie.

Ea:  Nu distanța depărtează oamenii ci orgoliul!

El:  Mai bine înlocuiește orgoliul cu indiferența!

Ea:  Prin ochiul de apă te privește și cerul,și pământul. Și te privești și tu, pe tine însuți, mirat de ridul care ți se adâncește pe frunte.

El:  Sau poate vântul a-ncrețit o undă.


Ea:  Bărbații mint mai mult,femeile mai bine!

El:  La bărbați, minciuna e o floricică dintr-o sorcovă, la felei este chiar bățul.

Ea:  Sunt femeii care arată ostentativ și femei care întrețin misterul, îți stârnesc curiozitatea și te atrag aproape irezistibil prin farmecul unui ceva necunoscut, păstrat cu delicatețe.

El:  Totul este să găsești fisura, și acesta este în creer. Ai două chei: umorul sau poezia.

Ea:  În timp, am descoperit ca există un singur anotimp în care plouă din senin…omul.

El:  Și mai specific, jumatatea lui, femeia.

Ea:  Întoarce-ți fața către soare și umbrele vor rămâne în urma ta!

El:  Si totuși pândește un loc la umbră, ca să nu faci insolație. Este loc sub soare pentru toata lumea, dar toata lumea se înghesuie la umbră.

Ea:  Lumea nici nu-și imagineaza de cate ori o persoana poate  muri pe dinauntru afișandu-și cel mai frumos  zâmbet al sau.

El:  …ca sa moară și clevetitorii…


Ea:  Cand o femeie tace, sufletul  ei stă încremenit în genunchi.

El:  Când o femeie tace…?

Ea:  La poarta nemuririi se sinucide blând iluzia vieții.

El:  Pentru că nemurirea e pură agonie.

Ea  (citând pe Claudia Gican): Omul asteapta sa vina primavara si sa-i intre in suflet, iar primavara se mira ca omului ii trebuie un calendar pentru asta…

El:  Îi trebuie ca să fie sigur că se trezește din hibernare.

Ea:  Cei pe care i-am iubit și pe care i-am pierdut nu mai sunt unde erau; dar ei sunt întotdeauna și pretutindeni acolo unde suntem noi.

El:  Pentru că ai avut grijă să le ei câte o bucățică din suflet.

Ea:  Cea mai mare problemă a femeilor este să șteargă din minte ceea ce nu reușesc să scoată din inimă.

El:  Pentru că mintea nu are funcția “delete”la dispoziția inimii, numai funția “archive”. Pentru a șterge trebuie treguie întâi “update” și apoi „restart” o nouă iubire.


Ea:  Bucură-te de lucrurile mărunte. Așa o să reușești  să apreciezi cum trebuie lucrurile cu adevarat importante  în  viață.

El:  De aceea aleargă femeile după parfumuri, pentru că flacoanele sunt mici?

Ea ( citâtndu-l pe Vincent van Gogh):  Normalitatea este un drum pavat. Este confortabil dar pe el nu cresc flori.

El:  Numai buruieni umane.

Ea:   Am nevoie de o lume a mea, că a lor e stricată!

El:  Clădeste-o pe a ta și nu încerca să o repari pe a lor…te vei epuiza fără rost.

Ea:  Utilizată corect, mintea este este un instrument superb, dar poate deveni extrem de distructivă , dacă e folosită greșit.Dar greșela cea mai mare este de a nu o folosi deloc.

El:  Somnul minții naște monștrii…

Ea:  Percepția ta despe mine este o reflexie a ta, reacția mea reflexă îmi este o  atenționare.

El:   Eu nici nu vreau să te percep, vreau numai să te simt.


Ea:  Așadar,femeia se cumpără cu mintea,se descoperă cu sufletul,se satisface cu bărbăția și se păstrează cu toate astea la un loc.

El:  Dar când bărbăția se poticnește, sufletul se răcește și nu mai ține de cald, iar mintea rătăcește…în spațiul virtual.

Ea:  Ai o singură viață, deci ai grije cu cine o piezi.

El:  Că de câștigat, oricât ai câstiga, tot fără nimic te duci…

Ea:  Iubitul meu e gurmand. Îmi soarbe cuvintele cu o nesimțire crasa. Se hrănește cu ele zilnic iar apoi se vaită că are migrene din cauza lor.

El:  Probabil vorbele erau stricate.

Ea:  Suntem părtași multor iubiri, dar una sigură e împlinire. Celelalte sunt doar presimțiri.

El:  Eu cred ca celelalte sunt doar rătăciri în căutarea unicei desăvâșiri, de care, majoritatea nici nu au parte într-o viață.

Ea:  În ziua de azi , nimeni nu iubeste pe nimeni.Toata lumea este preocupata sa fie îndrăgostită.

El:  Ba da!Părintii pe copii, copii pe bunici, băieții buni pe fetele rele, fetele frumoase pe barbații urâți, dar duri…cum să nu!


Ea:  Oare persoanele care la întrebarea „ce mai faci?”..raspund.. „rãu”.. nu ştiu sã se prefacã ..la fel ca noi toți si sã rãspundã.. „bine”?

El:  Ele doar vor să vadă dacă tu te bucuri de asta.

Ea:  Îmbrățișează schimbarea, dar nu-ți lasă valorile să dispară.

El:  Ar trebui deja să ai o casetă de valori personale…sau ale partenerilor!

Ea:  Întinde-te peste tine și agața-te de tot ce merită!

El:  Tot ce merită sau toți care merită?

Ea:  Sufletul iși alege propiul anturaj, apoi închide ușa.

El:  Închide și lumina, că indiscreții se uită pe gaura cheii…sau prin perdea.

Ea:  Când te lupți cu propria-ți conștiință și ești învins, ai câstigat!

El:  A avea conștiința perfect curată înseamnă a avea o memorie proastă!


Ea:  Conștiința propriei valori e aroganță doar pentru cei care n-o au.

El:   Care nu au ce, conștiința sau valoarea? Prostul nu e conștient de prostia lui, nebunul nu e conștient de nebunia lui, idiotul nu este conștient de idioțenia lui…din păcate nici omul valoros nu este conștient de valoarea lui …dacă o proclamă însemnă că n-o are. Asta este definiția aroganței: superioritatea afișată de omul inferior ție.

Ea:  Speranța e răul cel mai mare, pentru că ea te ademenește să-ți  înduri lipsurile sau nenorocirile până la capăt.

El:  …la capătul răbdării.

Ea:  Cu cât e mai bun sufletul, cu atât e mai greu destinul.

El:  De aceea fetele rele sunt bune rău!



Legea lui Archimède:

„Cu cât femeia este mai «uşoară», cu atât cheltielile sunt mai grele.”


Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)