Ea: Trebuie să treci prin diluări și cristalizări succesive, pentru a-ți cunoaște adevărata lumină.
El: Fiecare vas de cristalizare adaugă o vibrație în plus undelor corpusculare…vizibile în unduirile corpului aflat în stare emoțională.
Ea: Învață regulile bine, ca să știi cum să le încalci corespunzator.
El: Corespunator înseamnă discret și secret! Problema este că ești incompatibilă cu secretul.
Ea: Eu cred că , uneori, ce pare a fi o greșeală, ne ajută să găsim acele personae sau lucruri de care avem nevoie.
El: Cea mai frumoasă justificare pe care am auzit-o pănă acum, să greșim cautând ce avem nevoie.
Ea: Nu distanța depărtează oamenii ci orgoliul!
El: Mai bine înlocuiește orgoliul cu indiferența!
Ea: Prin ochiul de apă te privește și cerul,și pământul. Și te privești și tu, pe tine însuți, mirat de ridul care ți se adâncește pe frunte.
El: Sau poate vântul a-ncrețit o undă.
Ea: Bărbații mint mai mult,femeile mai bine!
El: La bărbați, minciuna e o floricică dintr-o sorcovă, la felei este chiar bățul.
Ea: Sunt femeii care arată ostentativ și femei care întrețin misterul, îți stârnesc curiozitatea și te atrag aproape irezistibil prin farmecul unui ceva necunoscut, păstrat cu delicatețe.
El: Totul este să găsești fisura, și acesta este în creer. Ai două chei: umorul sau poezia.
Ea: În timp, am descoperit ca există un singur anotimp în care plouă din senin…omul.
El: Și mai specific, jumatatea lui, femeia.
Ea: Întoarce-ți fața către soare și umbrele vor rămâne în urma ta!
El: Si totuși pândește un loc la umbră, ca să nu faci insolație. Este loc sub soare pentru toata lumea, dar toata lumea se înghesuie la umbră.
Ea: Lumea nici nu-și imagineaza de cate ori o persoana poate muri pe dinauntru afișandu-și cel mai frumos zâmbet al sau.
El: …ca sa moară și clevetitorii…
Ea: Cand o femeie tace, sufletul ei stă încremenit în genunchi.
El: Când o femeie tace…?
Ea: La poarta nemuririi se sinucide blând iluzia vieții.
El: Pentru că nemurirea e pură agonie.
Ea (citând pe Claudia Gican): Omul asteapta sa vina primavara si sa-i intre in suflet, iar primavara se mira ca omului ii trebuie un calendar pentru asta…
El: Îi trebuie ca să fie sigur că se trezește din hibernare.
Ea: Cei pe care i-am iubit și pe care i-am pierdut nu mai sunt unde erau; dar ei sunt întotdeauna și pretutindeni acolo unde suntem noi.
El: Pentru că ai avut grijă să le ei câte o bucățică din suflet.
Ea: Cea mai mare problemă a femeilor este să șteargă din minte ceea ce nu reușesc să scoată din inimă.
El: Pentru că mintea nu are funcția “delete”la dispoziția inimii, numai funția “archive”. Pentru a șterge trebuie treguie întâi “update” și apoi „restart” o nouă iubire.
Ea: Bucură-te de lucrurile mărunte. Așa o să reușești să apreciezi cum trebuie lucrurile cu adevarat importante în viață.
El: De aceea aleargă femeile după parfumuri, pentru că flacoanele sunt mici?
Ea ( citâtndu-l pe Vincent van Gogh): Normalitatea este un drum pavat. Este confortabil dar pe el nu cresc flori.
El: Numai buruieni umane.
Ea: Am nevoie de o lume a mea, că a lor e stricată!
El: Clădeste-o pe a ta și nu încerca să o repari pe a lor…te vei epuiza fără rost.
Ea: Utilizată corect, mintea este este un instrument superb, dar poate deveni extrem de distructivă , dacă e folosită greșit.Dar greșela cea mai mare este de a nu o folosi deloc.
El: Somnul minții naște monștrii…
Ea: Percepția ta despe mine este o reflexie a ta, reacția mea reflexă îmi este o atenționare.
El: Eu nici nu vreau să te percep, vreau numai să te simt.
Ea: Așadar,femeia se cumpără cu mintea,se descoperă cu sufletul,se satisface cu bărbăția și se păstrează cu toate astea la un loc.
El: Dar când bărbăția se poticnește, sufletul se răcește și nu mai ține de cald, iar mintea rătăcește…în spațiul virtual.
Ea: Ai o singură viață, deci ai grije cu cine o piezi.
El: Că de câștigat, oricât ai câstiga, tot fără nimic te duci…
Ea: Iubitul meu e gurmand. Îmi soarbe cuvintele cu o nesimțire crasa. Se hrănește cu ele zilnic iar apoi se vaită că are migrene din cauza lor.
El: Probabil vorbele erau stricate.
Ea: Suntem părtași multor iubiri, dar una sigură e împlinire. Celelalte sunt doar presimțiri.
El: Eu cred ca celelalte sunt doar rătăciri în căutarea unicei desăvâșiri, de care, majoritatea nici nu au parte într-o viață.
Ea: În ziua de azi , nimeni nu iubeste pe nimeni.Toata lumea este preocupata sa fie îndrăgostită.
El: Ba da!Părintii pe copii, copii pe bunici, băieții buni pe fetele rele, fetele frumoase pe barbații urâți, dar duri…cum să nu!
Ea: Oare persoanele care la întrebarea „ce mai faci?”..raspund.. „rãu”.. nu ştiu sã se prefacã ..la fel ca noi toți si sã rãspundã.. „bine”?
El: Ele doar vor să vadă dacă tu te bucuri de asta.
Ea: Îmbrățișează schimbarea, dar nu-ți lasă valorile să dispară.
El: Ar trebui deja să ai o casetă de valori personale…sau ale partenerilor!
Ea: Întinde-te peste tine și agața-te de tot ce merită!
El: Tot ce merită sau toți care merită?
Ea: Sufletul iși alege propiul anturaj, apoi închide ușa.
El: Închide și lumina, că indiscreții se uită pe gaura cheii…sau prin perdea.
Ea: Când te lupți cu propria-ți conștiință și ești învins, ai câstigat!
El: A avea conștiința perfect curată înseamnă a avea o memorie proastă!
Ea: Conștiința propriei valori e aroganță doar pentru cei care n-o au.
El: Care nu au ce, conștiința sau valoarea? Prostul nu e conștient de prostia lui, nebunul nu e conștient de nebunia lui, idiotul nu este conștient de idioțenia lui…din păcate nici omul valoros nu este conștient de valoarea lui …dacă o proclamă însemnă că n-o are. Asta este definiția aroganței: superioritatea afișată de omul inferior ție.
Ea: Speranța e răul cel mai mare, pentru că ea te ademenește să-ți înduri lipsurile sau nenorocirile până la capăt.
El: …la capătul răbdării.
Ea: Cu cât e mai bun sufletul, cu atât e mai greu destinul.
El: De aceea fetele rele sunt bune rău!
Legea lui Archimède:
„Cu cât femeia este mai «uşoară», cu atât cheltielile sunt mai grele.”
