CAPITOLUL 14: Experiențe de viață

CAPITOLUL 14 Experiențe de viață

 

“Femeile sunt șarmante, dar câinii sunt mai fideli.”

Sasha Guitry


Ea:  Viața fiecărui om este asemeni unui jurnal în care deși îți propui să scrii o poveste, apare scrisă o alta.

El:  Dacă îți faci scenarii, se amuză și zeii: despre bani, zâmbesc…despre carieră, chicotesc…despre dragoste, râd de se scapă pe ei.

Ea:  Nu poți scăpa de anumite lucruri,decât trăindu-le! Nu poți limpezi anumite obsesii, decât privindu-le în față! Nu poți cunoaște adevărata dragoste,decât depășind-o! Cred că nu poți stăpâni decât acele lucruri la care ai renunțat, de care te-ai eliberat, nu prin detașare de ele însele, ci prin detașare de dorința fructelor lor

El:  Nu poți scăpa de anumite lucruri decăt debarasându-te! Nu poți lipmezi anumite obsesii decât experimentându-le! Nu poți cunoaște adevărata dragoste decât având noroc! Nu poți săpâni decât acele lucruri asupra cărora păstrezi controlul, pe ele și pe tine însăți.

Ea:  Lucrurile bune se întâmplă atunci cand zâmbești sau când ești dezbrăcată.

El:  Dar poți zâmbi și dezbrăcată, să fie de două ori mai bine.

Ea:  Un om nu este niciodată atât de sărac, încât să nu poată oferi un zâmbet, dar nici atât de bogat, încât să nu aibă nevoie de unul.

El:  Dar nici atât de deștept încât să nu-l păcălești tu cu un zâmbet.

Ea:  Ceea ce nu te ucide …îți vine în minte când vrei să adormi.

El:  Păi își continuă treba…


Ea:  Oamenii se schimbă ca să înveți să renunți la ei, lucrurile merg prost ca să le apreciezi atunci când merg bine, crezi în minciuni ca să înveți să nu ai încredere în nimeni în afară de tine, și, uneori, totul se duce de râpă, ca să facă loc lucrurilor bune.

El:  O dată că le-ai făcut la toate față, astfel cunăscându-le, acum poți să le întorci spatele.

Ea:  Dacă mulțumirea privește la ce are, nemulțumirea privește la ce are vecinul.

El:  Și pentru vecin este la fel, mai bine dați jos gardul.

Ea:  În clipa în care te mulțumești cu mai puțin decât meriți, atunci vei primi chiar mai puțin decât ceea ce te-ar mulțumi…

El:  După principiul ,,Cere dublu să primești jumătate că ție-ți trebuie un sfert, restu-i de vânzare,,

Ea:  Atunci când oamenii pleacă, lasă-i să plece. Viața elimină mereu ce-i nepotrivit momentului.

El:  Oamenii rămân sau pleacă după cum îi tratezi… sau cu ce îi tratezi.

Ea:  Trecem prin viață aparent întregi, deși lăsăm bucăți din noi,în fiecare om pe care-l iubim.

El:  Bucățile care ne prisosesc.


Ea:  Nu mai am răbdare pentru anumite lucruri. Și nu pentru că am devenit arogantă,ci pur și simplu pentru că am ajuns într-un punct în care nu mai vreau să-mi pierd timpul cu ceea ce-mi displace. La 40 de ani, am decis să nu mai coexist cu pretențiile, cu ipocrizia, lipsa de onestitate și lauda ieftină.

El:  Timpul devine din ce în ce mai prețios pe măsură ce se împuținează. La început îl risipești cu găleata, mai târziu l-ai savura cu paharul, la urmă l-ai sorbi picătură cu picătură.

Ea:  Nu trebuie niciodată ca loialitatea să devină sclavie. Trebuie să știi bine când trebuie să renunți pentru ca să nu îți compromiți respectul de sine.

El:  Vine o zi când punem punct,pentru că nimeni înaintea noastră nu vede semnul disperat al exclamării.

Ea:  De orice mai poți salva un bărbat: de o rătăcire, de un viciu, de el însuși. Dar niciodată n-ai să-l poți salva de o femeie!

El:  Nebunul nu-și cunoaște starea, singur nu cheamă salvarea.

Ea:  E foarte dificil să-i explici fostei tale amante, devenită acum soție, că un bărbat adevărat nu-și înșeală niciodată nevasta.

El:  Ea n-are nevoie de explicații, ea are nevoie de testament.

Ea:  O iubire în rate nu se poate. Pentru că, dacă iubești în rate,atunci vei fi taxat. Iar…iubirea nu taxează.

El:   Pentru că nu are avans, deși se fac avansuri, nu are bilanț deși sunt două lanțuri și nu are lichidare, deși te lichidează…și oricum lumea te taxează pe la toate colțurile.


Ea:  Am învățat că atunci când nu vrei să deschizi ușa inimii,vine cineva și o sparge,fără a te întreba.Și ajunge să clădească în interior un întreg palat de speranțe.

El:  Dacă le urmezi fără să lași în urmă confirmări, speranțele sunt ca ,,fata morgana,,…halucinații. Speranțe cultivi, cu speranțe te hrănești.

Ea:  Trăim într-o lume în care oamenii critică mai mult decât încearcă să înțeleagă. Trăim în acea lume în care oamenii judecă coperta și uită să se uite în interior.

El:  Întrebându-mă ce-mi place la ea, i-am răspuns sincer: țâțele! Dar ea a insistat întrebându-mă: …dar în interior? Eu tot sincer i-am răspuns: covorul din sufragerie. De ce s-a supărt, nu știu.

Ea:  Întotdeauna , ce nu apreciem la timp, vom pierde!

El:  Nu apreciem dacă nu am investit…

Ea:  Când bărbatul nu are bani, soţia devine secretară…

El:  Când are bani, secretara devine soţie.

Ea:  Şi dupã diplomație, bunãtate, convingere, logicã, rãbdare, explicații…rãmâne magicul…acesta face mai mult decât toate celelalte la un loc.

El:  Dar magia supremă este dragostea fără prezervativ:,, hocus –pocus,, -apare copilul, dispare bărbatul.


Ea:  Sunt douã persoane pe care nu le vei înţelege..nicicând..una eşti tu..de cealaltã eşti îndrãgostită.

El:  Ca și cum ar fi fost ceva de înțeles…din moment ce s-au înțeles că nu trebuie să se înțeleagă, trebuie numai să se potrivească…în părțile esențiale. Înțelegi?

Ea:  Mintea se poate întreba care sunt sensurile vieții, dar răspunsurile sunt  dincolo de minte.

El:  Sensurile vieții țin de conștiință și nu de cunoștință.

Ea (citând din Ileana Vulpescu): Pe lumea asta,ori ai capacitatea de a tolera defectele, ori râmâi singur.Totul depinde, în cele din urmă, de felul cum reușești să-mpaci iluziile cu dezamăgirea.

El:  Pofta vine mâncând, somnul vine dormind, incitația vine mirosind, iluziile vin visând, dezamăgirea vine amăgind…nu există ori-ori.

Ea (parafrazându-l  pe Oscar Wilde):  Noi, în nebunia noastră. am separat armonia sufletului cu trupul și am inventat un realism vulgar și o idealitate goală pe dinăuntru.

El:  Ai dreptate. Era mai bine cu realitatea goală pe dinafară și cu idealitatea vulgară pe dinăuntru.

Ea:  Nu generaliza un eșec. Fii om de știință, lucrează cu statistici.

El:  Doar ca statisticile mint…și conduc  la concluziile oamenilor de știință englezi.


Ea:  Atunci când avem decizii greu de luat și amânăm să facem o alegere, apar conflictele interioare și în consecință anxietate și panică cu privire la viitor. Cea mai proastă decizie este să nu iei nici o decizie. Stabilitatea care ne-o dorim constă în schimbare și în tolerarea incertitudinii.

El:  În realitate nu există cea mai buna decizie. Viața e o călătorie a cărei destinație se schimbă tot timpul, la fel și deciziile.

Ea:  Cauza principală a nefericirii nu este niciodată situația,ci gândurile tale despre ea.

El:  Și dacă întoarcem gândurile pe dos, se întoarce și situația pe dos?

Ea:  Dacă sensul vieții tale îi incomodează pe alții, nu e problema ta, e problema lor.

El:  Nu au de ce să facă aceeași călătorie cu tine.

Ea:  Nu ascunde ceea ce ești doar pentru că oamenii îți spun că nu ești normal. Am cunoscut oameni normali…și ghici ce? Sunt îngrozitor de plictisitori!

El:  Normalitatea este convenția care îți ține capul plecat ca să nu-l taie o sabie care, nici nu există, decât în amenințările părinților către copii. Ești normal? Normal că nu te observă nimeni.

Ea:  Într-o lume surdă, glasul înțelepciunii frizează nebunia.

El:  Însă nebunii îl aud, pentru că ei au simțuri pe care noi nu le cunoaștem.


Ea:  Fiecare ne dorim să realizăm ceva măreț, dar uităm că viața este alcătuită din lucruri mărunte.

El:  Unele nici nu se văd, dar se simt, cum ar fi emoțiile, sentimentele, visele…

 

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)