CAPITOLUL 14.1: Experiențe de viață

CAPITOLUL 141 Experiențe de viață

 

„O femeie nu vede niciodată ce faci pentru ea, vede ce nu faci.

Geoges Courteline


Ea:  Ai grijă  de gândurile tale, ele devin cuvinte. Ai grijă de cuvintele tale, ele devin acțiuni. Ai grijă de acțiunile tale, ele devin obiceiuri. Ai grijă de obiceiurile tale, ele devin caracterul tău. Ai grijă e caracterul tău, pentru că el devine destinul tău.

El:  Grijulie ca întotdeauna.

Ea:  Îți ia 20 de ani să contruiești o reputație și numai 5 minue să o distrugi. Dacă te gândești la asta, vezi viața într-o altă perspectivă.

El:  Dacă acele 5 minute îți aduc infinitul…merită…reputația este pentru alții, infinitul pentru tine. Dacă îţi pierzi demnitatea pentru un minut, nu-ţi face griji, se întâmplă tuturor, cel mai important lucru este să fii capabil să o găsești mai târziu….

Ea:  Cănd crezi că ai găsit toate răspunsurile , vine viața și schimbă toate întrebările.

El:  Examenele vieții nu sunt teste grilă…sunt teste fără milă. Nu căuta răspunsuri împosibile, schimbă întrebările!

Ea:  În viață întâlnești două feluri de oameni: realiști și visători. Realiștii știu încotro se îndreaptă, visătorii au ajuns deja!

El:  Realiștii spun că ce e greu urmează, visătorii spun că greul s-a dus.

Ea:  În viața oportunitatea are obiceiul viclean de a se furișa pe ușa din dos și vine uneori deghizată în ghinion…probabil acesta este motivul pentru care mulți nu o recunoaștem.

El:  Pentru că noi nu știm să privim pierderile ca oportunități de a ne elibera de  balastul experienței trecute.


Ea:  Ar trebui să avem trei vieți… Una în care să greșim,  una în care să îndreptăm greșelile și una în care să gustăm toate plăcerile.

El:  Cu fundul în trei luntrii nu se poate, nici măcar în două. Greșeala însă este aceea de a face ceva fără plăcere.

Ea:  Cea mai mare greșeală în viață e să te temi încontinuu că vei face una.

El:  Că de ce te temi, de aia nu scapi… Iar ca sa nu faci nimic e tare greu…Nu știi când trebuie sa te oprești! Și nici de ce ai obosit.

Ea:  Mi-a zis să tac ca să nu provoc bestia din el. Eu nu am tăcut. Și am vărzut transformarea: întâi era un leu cu coama umflată, apoi un cocoș cu penele jumulite și mai târziu un cățeluș tolănit pe canapea, cu coada între picioare. Atumci am înteles: trebuia să tac. Când era leu!

El:  Dă-i româncei mintea de pe urmă!

Ea:  Trebuie să alergăm în direcția visurilor noastre, astfel tot farmecul vieții dispare…

El:  Și dacă te trezești din visare …îți pierzi direcția?

Ea:  Zâmbetul nu se imprumută și nu se cumpară, doar de oferă.  Cu un zâmbet poți săruta un suflet.

El:  Dar îl poți și ucide! Omul  fals poate zâmbi si răni in același timp.


Ea:  O fată drăguță  îmbătrânește, un corp frumos se schimbă, dar o femeie adevarată  rămâne întotdeauna o femeie adevarată!

El:  Doar prestanța și bunul simț nu se schimbă…dacă  le ai și cât le ai.

Ea:  Omul fals  nu este cel care te minte, este cel care după ce te-a mințit are curajul să te privească în față.

El:  Pentru că, uneori, el chiar crede în minciuna ce a spus-o.

Ea:  E greu să iei decizii care ar trebui să fie definitive, la un moment dat, dar mai greu este să trăiești o viață  întreagă prefăcându-te că nu vezi realitatea.

El:  Deciziile bune provin din experiență iar experiența provine din deciziile greșite.

Ea:  Dispariția cuiva drag lasă o durere pe care nimeni nu o poate alunga. Dragostea acelei persoane lasă  o amintire pe care nimeni nu o poate fura!

El:  Paradoxul este că atunci când ne naștem, toata lumea se bucură în timp ce noi plângem, iar când murim toata lumea plânge în timp ce noi ne bucurăm în pace.

Ea:  Ne sperie visul și tot îl visăm, ne temem de lacrimi și-apoi le vărsam, ne sperie vorba dar tot o rostim, fugim de iubire și-apoi o dorim, ne sperie viața dar tot o trăim.

El:  De aia sunt atâtea speriate pe stradă? Nu mai poți schimba o vorbă !


Ea:  Dacă ochii voștrii ar vedea doar suflete în loc de corpuri…ce înțelegere ar fi!

El:  Proporția frumos –urât nu s-ar schimba cu nimic. Sunt suflete frumoase în corpuri urâte si suflete urâte în corpuri frumoase.

Ea:  Nu voi aglomera paradisul cu prezența mea!

El:  N-ai nici o grije , e cam pustiu pe acolo, cine a meritat s-a reîncarnat, alții noi nu au venit de multa vreme.

Ea:  Niciodată să nu iubești oricum!

El:  Adică? Să iubești cu un folos?

Ea:  Deseori , adevăratele furtuni din suflet se ascund sub o liniște mormântală.

El:  Nu merită nimeni să li se spargă vuietele furtunii tale în urechile lor.

Ea:  Când  viața pare grea, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai draguță ceașcă.

El:  Când ai terminat ceaiul, viața nu se schimbă, dar atitudinea ta da!


Ea:  Știi ce doare cela mai tare? Când ai pe cineva în minte dar nu și în brațe.

El:  Atunci te doare cel mai tare…că te respinge patul.

Ea:  Dacă vrei să intri în viața mea, ușa este deschisă. Dacă vrei să ieși din viața mea, ușa este deschisă.  Doar o rugaminte am, să fii decis și să nu stai în ușă, că blochezi traficul!

El:  Spune și tu ,,circulați, circulați !,,

Ea:  Eu nu caut  cealaltă jumătate a mea pentru că eu nu sunt o jumătate!

El:  Cel care a inventat această sintagmă a fost jumătate de creer.

Ea:  Uneori, se întamplă să mă trezesc și să continui să visez…

El:  De aceea continui sub duș ce nu ai terminat azi-noapte…să te alinți?

Ea:  Am nevoie de un fraier în viața mea…de un bărbat care să știe ce vrea!

El:  Bine că știi măcar atât… ce vrei…


Ea:  De ce să  fiu tristă? Oricum nu interesează pe nimeni. Mai bine să  fiu fericită și îi enervez pe toți!

El:  Dar mai ales pe prietenele tale cele mai bune!

Ea:  Două persoane se iubesc nu când împart același pat, ci când împart aceleași vise si aceleași probleme…

El:  Mai ales când împărțeala se face simplu: rezolvă tu problemele că eu visez din greu. Într-un cuplu nu trebuie să scârțâie nimic…numai patul!

Ea:  Machiajul este una dintre acțiunile care demonstrează respectul de sine.

El:  Femeia are două arme, lacrimile și machiajul, doar că nu se înțeleg între ele.

Ea:  Pe o femeie o pierzi cu fiecare greșeală, cu fiecare pas incorect și cu fiecare dorință imposibilă.

El:  Dar o pierzi atunci când, puterea de contabilizare a celor spuse de tine depă- șește capacitatea de stocare a zvonurilor aflate…dacă le află în acel moment, ți le varsă pe toate în cap o dată, nu una câte una!

Ea:  Dacă îi este dor de tine, te sună, te caută, dar mai ales își calcă pe orgoliu.

El:  Oricum orgoliul masculin este preș în fața patimilor hormonale.


Ea:  Știi ce este frumos în vise? Că în ele poți fi cu persoana cu care în realitate nu ai cum să fii…

El:  De asta bărbații sunt mai somnoroși…și mai satisfacuți  dimineața, pentru că soția nu are cum să afle cu cine s-au zbenguit în vise.

Ea:  Atunci când cuvintele nu ajung la inima cuiva, nu ele sunt greșite, greșit este destinatarul.

El:  Dar ele nu se mai intorc…ce-ai risipit, risipit rămane.

Ea:  Nu exista “să-ți găsești jumatatea”. Pur si simplu într-o zi găsesti un om, de lângă care nu ai vrea să pleci niciodată.

El:  Tu nu ai vrea, dar trebuie și  el să “nu ar vrea “ …

Ea:  Femeia pe bărbat îl aude…dar nu îl ascultă. Zice da și face ce vrea ea..

El:  Bărbatul pe femeie o aude, o ascultă…dar nu o înțelege!

Ea:  Din cauza stress-ului cotidian 15% dintre femei se află sub tratament pentru afecțiuni nervoase.

El:  Este înspăimantător! Înseamnă ca 85% umblă printre noi netratate?!

» va urma »

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)