CAPITOLUL 14.2: Experiențe de viață

CAPITOLUL 142 Experiențe de viață

 

„Că bărbatul a fost creat înaintea femeii, este pentru a putea să scoată şi el câteva cuvinte.” 

Jules Renard


Ea:  Acolo unde mintea nu încetează să viseze, inima nu va îmbătrâni niciodată.

El:  Inima săraca începe să îmbătrânească de la 18 ani, insensibil dar sigur! Sufletul din ea poate rămâne tânăr…visător!

Ea:  Orice planuri ai tu cu viața ta, un lucru e sigur: întotdeauna viața are alte planuri pentru tine!

El:  Dar dacăa știi acest lucru , de ce incerci să-mi planifici mie viața?

Ea:  Nu-mi arăta cât de important ești tu pentru mine, pentru că asta  știu. Arată-mi cât de importantă  sunt  eu pentru tine, că asta nu știu!

El:  Nici nu e bine sa știi, altfel ți-o iei în cap și-mi reduci din porția de atenție…

Ea:  Nu spune niciodată că femeia nu are o ocupație dacăa nu merge la serviciu, serviciul ei este acasă. Chiar dacă ar fi angajată undeva, ea isi lasă precuparea acasă.

El:  Acasă principala ocupație a unei femei este să-și enerveze bărbatul, apoi să se supere că acesta s-a enervat și tot ea să aștepte scuze…

Ea:  Cate-odată îmi vine să plec departe să văd dacă îi lipsesc cuiva.

El:  Depinde cât stai…ochii care nu se văd , se uită.

Ea:  Oamneilor le place să fie in centrul lumii, mie mi-e de ajuns un colț unde e toată lumea mea…

El:  Este loc sub soare pentru toți, dar toți aleargă să găsească un colț la umbră.


Ea:  Nimic nu doare mai tare decât lucrul pe care l-ai î nțeles prea târziu..

El:  Nici trenul nu se mai întoarce…decât pe linia cealaltă!

Ea:  Nu înceta niciodată să speri și să crezi…și miracolele au nevoi de timp să se împlinească.

El:  Nu aduce anul ce aduce ceasul…dar în cu totul altă formă decât cea pe care o  aștepți…

Ea:  O mâna care te ajută atunci când ai căzut este mult mai importantă decât o mie de strângeri de mână când ești în picioare.

El:  Și decât aplauzele unei întregi săli de conferințe.

Ea:  Visele sunt gratuite, dezamăgirile se plătesc scump!

El:  Și polițele nu sunt transferabile.

Ea:  Părinții m-au învățat să respect oamenii, însă viața m-a învățat să respect pe cine merită.

El:  Ceilalți sunt atât de mulți încât merită toată indiferența ta.


Ea:  Un om care n-a muncit, nu știe să aprecieze munca altuia. Un om care n-a suferit nu știe să aline suferința altuia. Un om care nu a plâns, nu știe să înteleagă lacrimile altuia. Un om care n-a iubit, nu știe să prețuiască iubirea altuia.

El:  Astfel de “neștiutoare” sunt cele care emit teorii despre muncă, suferință, durere și iubire…făcând ceață în spațiul virtual.

Ea:  Îmbrățișarea e un ”te iubesc” rostit cu sufletul.

El:  Eu știu că îmbrățișarea se face cu brațele…președinții când se îmbrățișează , crezi că se iubesc?

Ea:  Îmi iubesc  echilibrul instabil între înțelepciune și nebunie, seninătate și furie, pentru că mă face să mă simt vie.

El:  Pe el îl înviorează oscilația ta? Sau îl obosește? Sau nu e nici un el. Dar fii atentă, există genii nebune și criminali ucigând cu seninătate.

Ea:  Am învățat că nu toate cele lumești pot fi de înțeles. Pentru că suntem pedepsiți să simțim mai mult decât cernem și să încrucișăm mai des decât deznodăm.

El:  De aceea românul, în loc să spună “Mă descurc eu!”zice „Las, co-ncurc eu!”

Ea (citând din Eduardo Galiano):  Oamenii de ştiință spun că suntem făcuți din atomi,dar cineva mi-a spus că suntem făcuți din poveşti’.

El:  Sigur că da, mamele noastre întâi s-au îmbătat cu poveștile taților noștrii și așa am apărut noi…numai că acele povești au fost adevărate!


Ea (citând din Alexandre Dumas):  Orice s-ar spune,femeia e pururea tânără. Într- un colț al inimii ei,ea are întotdeauna douăzeci de ani..

El:  Și într-un colț al privirii…când vede un bărbat atrăgător!

Ea:  Sufletul care poate vorbi prin ochi, poate săruta cu o privire.

El:  Asta se numește flirt.

Ea (citând din Jules Michelet):  Un suflet cântărește infinit mai mult decât un regat,un imperiu…uneori, mai mult decât specia umană”.

El:  Asta pentru că din două suflete se poate reconstrui omenirea o dată dispărută.

Ea:  Lasă-ți viața să danseze ușor, pe marginea timpului, ca o picătură de rouă, pe vârful unei frunze!

El:  Dacă ar fi un dans ar fi frumos, dar cred ca este o mare țopaială.

Ea:  Răsplata oricărui lucru bine făcut este o sarcină in plus.

El:  Pană nu o mai poți duce.


Ea:  Timiditatea este un defect al oamenilor mari, în schimb tupeul este un defect al oamenilor mici.

El:  Iar obrăznicia al proștilor.

Ea:  Judecă-ți succesul după lucrurile la care a trebuit să renunți ca să-l obți.

El:  După tine,  dacă ești mândru de succesul tău, ești plin de tine, dacă nu, ești lipsit de ambiție..

Ea:  Nu uita că viața nu răspunde la întrebări, ci la răspunsuri!

El:  Diferența este că dacă răspunsurile noastre sunt ambigue, răspunsurile vieții sunt seci.

Ea:  Bărbații și femeile, se caută…neântrerupt, zile, săptămâni, luni , ani. Iar atunci când se găsesc …se împiedică unul de celălalt. Dar și de ei inșiși, de așteptări , de temeri, de orgolii…se vor scuza reciproc și nu se vor mai întâlni niciodată în acestă viața!

El:  Adică se vor saluta din mers.

Ea:  Mai rea decât lupul care nu-şi schimbã pãrul..e haita care î-l perie.

El:  Dar fiecare din haită îi vrea locul.


Ea:  Evitați pe cât se poate tentațiile, desigur cu excepția cazurilor în care nu le puteți rezista!

El:  Dar măcar să fii sigură că le poți face față …dacă nu le poți întoarce spatele.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)