CAPITOLUL 12.1: Femeia rebelă

 

“Liniştea este ultimul lucru pe care îl detestă femeile.”

Mary Wilson Little


Ea:  Încetaţi sã le tot ziceți copiilor.. „când vei fi mare, vei face ceea ce vrei”..pentru cã ei chiar vã cred.

El:  Dar nici ce visează părinții.

Ea:  Fericiți cei care nu-şi fac probleme pentru Halloween..pentru cã dovleacul gol îl au deja!

El:  Inflație de ziua recoltei…dar nimeni nu-i strânge de pe stradă.

Ea:  Am analizat toate slăbiciunile și punctele mele forte, în adâncul sufletului îmi place cine sunt. Cel puţin, eu nu port măsti, eu nu pretind să fiu amabilă şi bună cu toată lumea. Nu am închisori și nu am stăpâni. Sunt liberă, dețin cea mai mare libertate: aceea de a fi eu însămi.

El:  Mulțumirea de sine nu miroase-a bine. Când o să-ți pierzi capul, o să se ducă pe pustii libertatea… clipa oarbă!

Ea:  Chestia asta cu „cei din urmã, vor fi cei dintâi”..a autorizat umanitatea sã dea cei mai rãu din ea…

El:  Numai dacă cei dintâi mor de grija celor din urma.

Ea:  Eu iubeam contrastele, iarna-mi era vară și invers… așa am ajuns cu colindul la tine în suflet, mi-ai oferit o cană de vin fiert cu scorțișoară și o felie de cozonac… Simțindu-mă acasă, am hotărât să rămân.

El:  Probabil și el era în contrast cu tine…firească atracție!


Ea:  Sunt o fată bună și afectuoasă…până mă apucă dracii!

El:  Depinde de unde te apucă, de sus sau de jos! Dacă te apucă de sus, coboară pe șira spinării și-ți încinge fofoloanca, dacă te apucă de jos, urcă pe șira spinării și-și încinge creerii.

Ea:  Spune-mi ce vrei să vezi, dar eu voi fi mereu cine sunt eu.. încăpățânată, afurisită. Sunt: femeia, iubita, prietena, amanta perfectă dacă nu uiți ce te-a îndrăgostit de mine. Mă iubești pentru cine sunt, pot să-ți răstorn universul. Iubeşte-mă în imperfecțiunile mele…nimeni și nimic nu mă poate limita sau schimba!

El:  Ești diabolică! Dar cum arată diavolul?- Câteodată atât de bine, încât îl ceri de nevastă.

Ea:  “Dăunează grav sănătății” ar trebui scris pe anumite persoane…nu pe țigări.

El:  Cum ar fi să porți această emblemă, crezi că te-ar prinde?!

Ea:  Așa sunt unele persoane…le urli că le iubești…și ele îți zic să nu mai urli!

El:  Diferență de sonorizare…

Ea:  Uneori mă gândesc…oare cu mintea limpede aș fi făcut aceleași alegeri?…apoi mă gândesc și mai bine și zic …dar cu mintea limpede, când?

El:  Poate doar acum…


Ea:  Toată viața femeile așteaptă prințul pe cal alb…Și vine regele, beat, dezbrăcat și cu autobuzul…

El:  Și tu-l aștepți cu ceasul într-o mână și tigaia în cealaltă…

Ea:  Toți știu să spună „te iubesc” dar se îmiedică în limbă să spuna: acid dezoxiribonucleic.

El:  Acidul dezoxiribonucleic este vinovat de defecții genetici ce ne populează lumea.

Ea:  Sunt aproape 8 miliarde de oameni pe pământul ăsta, dar dacă e unul instabil psihic și cu tulburări e personalitate…sigur îl întâlnesc eu…

El:  Cine se aseamănă se adună. Cine a spus că bărbații sunt insensibili? Câteodată le e frig, câteodată le e foame…asta numești tu instabilitate psihică?

Ea:  Conștiințele alea curate pe care vă încăpățânați să le purtați…v-au rămas cam mici!

El:  Tu cel puțin nu ți-o mai speli…ca să nu fii nevoită să o calci …sau s-o încalci.

Ea:  Sunt două persoane pe care nu le vei înțelege niciodata: una ești tu …de cealaltă ești îndrăgostit.

El:  Nimic nu este mai firesc.După concepția ta, dacă l-ai înțeles, însemnă că l-ai descifrat. Descifrat, bun de aruncat…nu mai prezintă interes.


Ea:  E chiar oribil când situația ar avea nevoie de un adult pentru a se rezolva…și adultul ești tu.

El:  Copilărește-te cum bine știi și cheamă-ți partenerul!

Ea:  Majoritatea femeilor își doresc un bărbat care să le țină umbrela când plouă și care să le ajute să treacă prin bălți, luându-le în brațe. Eu imi doresc unul care să-mi fure umbrela, să sară prin bălți ca să mă stropeasca și să mă sarute înainte ca eu să apuc să țip la el…

El:  Nebuni vrei, de nebuni vei avea parte! Si dupa aceea ? In loc să se nască prunci din flori se vor naste prunci din bălți…după ultima ploaie…

Ea:  Sunt imprevizibilă și ușor nestatornică. Sunt în continuă schimbare, creștere și dezvoltare. Alături de mine nimic nu este sigur. În afară de un lucru: acela că fac și voi face mereu, exact ce vreau!

El:  Sau vei pune pe alții să facă exact ce vrei tu…iar pentru exactitate, le dai și indicații cum să facă…să fie bine ca să nu fie rău.

Ea:  E ciudat, de câte ori dau de un băiat fain, ba e însurat, ba eu sunt măritată!

El:  Asta se numeste contratimp, sau contrasens… dar vezi, dacă intri pe contra- sens te poți ciocni frontal cu titulara care circulă regulamentar..și riști o     tamponare de nu te vezi!

Ea:  Sunt plinã de calitãți..iete ::  Îmi amintesc chestii inutile…- Fac alegeri greşite…:  Ironizez tot.

El:  Și asta te face deosebită. Și nu ai defecte: nu bei, nu fumezi și nu muncești.


Ea:  Ne simțim  “bine” pentru că bine este compus din două parți: „bi „(adică doi) și „ne”…

El:  Adică nu există „bi” fără să „ne”…

Ea:  Analizez textele melodiilor care-mi sunt dedicate pânã la psihozã (chiar dacã ştiu cã ați ales-o pentru cã sună bine). Unicul defect : modestia.

El:  Dar cu textierii… ce faci de îi inspiri? Întâi îi transpiri (transă+inspiri)?

Ea:  Sincer? De deziluziile care te fac mai puternic,mi se cam fâlfâie.Vreau sã fiu fragilã şi fericitã…

El:  Deziluziile vin fără să le chemi…ai ales deja iluzia “fragilă și fericită”.

Ea:  Cu ce mã ocup? Cu nimic..alerg dupã emoții..mã împiedic în priviri..şi colecționez cicatrici.. o fi mult? O fi puțin ? Ştiu…pânã mâine trece..şi poimâine revine. Chiar nu am nimic împotriva voastrã…dar nici pentru..

El:  Nici noi, stai liniștită, suntem toleranți…doar admirăm ce frumos alergi după emoții!

Ea:  Principalele ingrediente care stau în compoziția femeii sunt: gingășie,intuiție și…praf de pușcă.

El:  Numai că funcționează cu autoaprindere…prin surprindere.


Ea:  Oricine vrea să joace rolul unui înger,fară să știe textul, devine diavol.

El:  Și diavolul a fost cândva înger…dar s-a împidecat în lianele existențialiste și…a căzut!

Ea:  Dacă întotdeauna aș fi încercat să fiu normală, nu vei fi știut niciodată cât de uimitoare pot să fiu.

El:  Ei, hai uimește-mă că-mi place!

Ea:  Prefer un nebun care să mă înveselească, decât un om cu experiența vieții,care să mă întristeze.

El:  Nebunul regelui?

Ea:  Sunt în al nouãlea cer…noros..Plouã…alt mod de a vedea curcubeul,nu există?

El:  Ia o picătură de ploaie și trece o rază prin el…o nebunie!

Ea- Uneori..cu anumite persoane..e mai bine sã închizi un ochi. Ca sã ținteşti mai bine!
El:  Cu condiția să ai glonț pe țeavă. Unii oameni te fac fericită prin prezență, alții prin absență.


Ea:  Gândeşte-te cã eşti o garã, un punct de plecare pentru unii, de tranzit pentru cei mai mulți, un punct de sosire…pentru puțini.. Ura…şi la garã…ce pana mea..!?!

El:  Ai casă…de bilete?

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)