CAPITOLUL 12.2: Femeia rebelă

CAPITOLUL 122 Femeia rebelă

 

“Dacă femeia era bună, avea și Dumnezeu una”

Sasha Guitry


Ea:  Sunt plinã de calitãți..iete:  Îmi amintesc chestii inutile…- Fac alegeri greşite…:  Ironizez tot.

El:  Și asta te face deosebită. Și nu ai defecte: nu bei, nu fumezi și nu muncești.

Ea:  Ne simțim  “bine” pentru că bine este compus din două parți: „bi „(adică doi) și „ne”…

El:  Adică nu există „bi” fără să „ne”…

Ea:  Analizez textele melodiilor care-mi sunt dedicate pânã la psihozã (chiar dacã ştiu cã ați ales-o pentru cã sună bine). Unicul defect : modestia.

El:  Dar cu textierii… ce faci de îi inspiri? Întâi îi transpiri (transă+inspiri)?

Ea:  Sincer? De deziluziile care te fac mai puternic,mi se cam fâlfâie.Vreau sã fiu fragilã şi fericitã…

El:  Deziluziile vin fără să le chemi…ai ales deja iluzia “fragilă și fericită”

Ea:  Cu ce mã ocup? Cu nimic..alerg dupã emoții..mã împiedic în priviri..şi colecționez cicatrici.. o fi mult? O fi puțin ? Ştiu…pânã mâine trece..şi poimâine revine. Chiar nu am nimic împotriva voastrã…dar nici pentru..

El:  Nici noi, stai liniștită, suntem toleranți…doar admirăm ce frumos alergi după emoții!


Ea:  Principalele ingrediente care stau în compoziția femeii sunt: gingășie,intuiție și…praf de pușcă.

El:  Numai că funcționează cu autoaprindere…prin surprindere.

Ea:  Oricine vrea să joace rolul unui înger,fară să știe textul, devine diavol.

El:  Și diavolul a fost cândva înger…dar s-a împidecat în lianele existențialiste și…a căzut!

Ea:  Dacă întotdeauna aș fi încercat să fiu normală, nu vei fi știut niciodată cât de uimitoare pot să fiu.

El:  Ei, hai uimește-mă că-mi place!

Ea:  Prefer un nebun care să mă înveselească, decât un om cu experiența vieții,care să mă întristeze.

El:  Nebunul regelui?

Ea:  Sunt în al nouãlea cer…noros..Plouã…alt mod de a vedea curcubeul,nu există?

El:  Ia o picătură de ploaie și trece o rază prin el…o nebunie!


E a- Uneori..cu anumite persoane..e mai bine sã închizi un ochi. Ca sã ținteşti mai bine!
El:  Cu condiția să ai glonț pe țeavă. Unii oameni te fac fericită prin prezență, alții prin absență.

Ea:  Gândeşte-te cã eşti o garã, un punct de plecare pentru unii, de tranzit pentru cei mai mulți, un punct de sosire…pentru puțini.. Ura…şi la garã…ce pana mea..!?!

El:  Ai casă…de bilete?

Ea:  Infidelitatea poate fi un mijloc imoral de a cunoastere a ființei umane și de auto-descifrare a propriei persoane.

El:   Pentru că dincolo de dezvoltarea intelectuală, morală, omul rămâne într-o anumită măsură un sclav al corpului.

Ea:  Sunt atât de diferită! Ca  un cub de opţiuni. Uneori te-ncurc atât de mult, încât ai vrea să mă arunci pe geam. Şi totuşi nu o faci, nu poţi. Simți nevoia de a te juca cu el… până vei ințelege cum funcționează…

El:  Dar când voi învăța am să te fac din ce în ce mai repede! Pâna vei spune tu că era mai bine când dura…măcar o oră.

Ea:  “Imaginează-i toată lumea”… …vãzãndu-şi lungul nasului..ca sã nu şi-l bage unde nu le fierbe oala… Cred cã evoluãm în direcția greşitã… …şi dacã existã o altã viațã dupã moarte..jur cã v-o dãruiesc…

El:  Sau involuăm mimând evoluția!…Cred că busola s-a pierdut în triunghiul Bermudelor…chiar îmi va trebui o alta viață…asta s-a împuțit!


Ea:  Judecă-mă după oamenii pe care îi evit, nu după cei pe care îi accept! Accept pe cine vreau, nu pe cine mă vrea.

El:  Și eu de unde să-i vad ?  Nu-s in jurul  tău…iar dintre cei care roiesc, nu văd niciunul acceptabil.

Ea:  Noroc că m-am născut nebună, alfel  o luam razna! Eu nu sufar de nebunie mă bucur de ea in fiecare minut..

El:  E lumea plina de nebune…de aceea o luăm și noi câteodată  razna.

Ea:  Eu nu cad nicicând în ispitã…mã arunc..la nivel competitiv…

El:  Dar aruncă-te cu țintă precisă…altfel îi rupi mădularul și pierzi competiția.

Ea:  Mã ghidez dupã puține dar stricte reguli nescrise…hmm..cred cã de-asta le-am uitat… cognio(e un fel de..la naiba)

El:  Regulile sunt oricum făcute spre a fi încălcate.

Ea:  Paranoia inception: paranoia cã paranoia mea nu e paranoia ci percepție corectã a realitãții..

El:  Iar paranoia realitații este că paranoia mea este ilustrarea ei.


Ea -Mi-a zis iubi..cã sufletul conteazã..aşa cã i-am luat toți banii din portofel..şi i-am lãsat.. sufletul..

El:  Bine ai făcut, dacă l-a luat gura pe dinainte.

Ea:  Anii, iubitii, si paharele cu vin nu se numără niciodată..

El:  Ca și în cazul paharelor de vin, fiecare aveți dreptul la un iubit, iar după iubirea stinsă devii un alt om, mai înțelept, care are dreptul la un iubit, dar dacă iubitul plecă devii alt om, și mai înțelept, care…tot așa până pleznești de înțelepciune…singură.

Ea:  Îmi plac acele persoane speciale, care au o luminã interioarã…pentru cã îmi amintesc de frigider..

El:  Iar frigiderul îmi amintește că mi-e foame dar…m-am săturat de tine.

Ea -Noaptea a zis..cã nu mai vrea sã fie un sfetnic bun…oricum faceți cum vã taie capul.. ..scuzați..dar trebuie sã vã dau o veste proastã..nici azi n-ați devenit nici bogați, nici faimoişi, nici mâine.

El:  Dacă nu poți avea un sfetnic,ia-ți un sfeșnic, să îți lumieze mintea…citind!

Ea:  Cănd termini de făcut reguli, caută-mă, sunt interesată numai de excepții.

El:  Pentru că și tu ești o excepție.


Ea:  Am văzut mulți oameni pe care nu erau haine. Am văzut și multe haine în care nu erau oameni.

El:  Pe oamenii goi îi pot îmbrăca un zâmbet…hainele nu pot zâmbi.

Ea:  Planurile care nu corespund posibilitaților tale financiare, intelectuale şi fizice, se numesc vise.

El:  Ba se numesc iluzii. Visele sunt din altă lume.

Ea:  Dacă viața este crudă …pune-o la grătar!

El:  Dacă n-o perpelești tu pe ea, te perpelește ea pe tine!

Ea:  Soluția e..sã rãmânem în pat…dacã problemele sunt destul de mari, se rezolvã între ele.. ..şi…ideea e asta..ori eşti fericita, mâncând tot ce ai chef…ori eşti tristã, dar ai un cur belea..

El:  Dacă fericirea îngrașe, nefericirea îngrașe, cum ai făcut curul de belea?

Ea:  Respect singura lege care o recunosc: Incoerența cu mine însămi! Termină cu regulile de aplicare, pe mine mă interesează numai excepțiile.

El:  Pentru asta meriți …tot respectul!


Ea:  Nu ești acceptat în aceasta lume a aparențelor decât cu condiția să renunți la tine însuți.

El:  Ajunge să apari așa cum pari, de restul ce-ți pasă?

Ea:  Regret că m-am născut într-o lume care mă silește să aleg între a fi călău sau victimă.

El:  Doar tu alegi, numeni nu te silește , poți rămâne ca toți ceilalți, spectatoare.

Ea:  Nu-mi mai dați sfaturi! Știu să greșesc și singură!

El. Aici e problema. Singură greșești.

Ea:  În spatele expresiei.. „ce micã-i lumea”..de multe ori se ascunde..”la naiba, şi aici dau de tine? ”

El:  Asta este bogația limbii romăne, îți permite să-ți ascunzi gândurile după cuvinte.

Ea:  Unele persoane s-au nãscut..doar pentru a experimenta..cât te țin pe tine nervii..

El:  Și prin farmec, nu ai scăpare să nu te izbești de ele, ba chiar crezând că scapi…te căsătorești, ca să faci antrenament de stăpânire de sine.


Ea:  Halooo..da’ roata aia care se învârte..pe aici când trece??? …voiam doar sã ştiu când începe perioada aia în care trebuie sã fim mai buni..cã eu nu sunt încã pregãtitã..

El:  Tu ești luată totdeauna prin surprindere, pentru că adori surprizele.

Ea:  Wow..ce vecini minunați am..eu cânt cât mã țin plãmânii sub duş..şi ei țin ritmul bãtând în perete..

El:  A dat norocul peste ei.

Ea:  Nu e datoria scorpiei să se îmblânzească singură!

El:  Nici n-ar putea, ce, vrei să se autoflageleze? Scorpiei îi place să fie atinsă…pe orgoliu.

Ea:  Există o linie subțire între geniu și nebunie,iar eu…eu am șters această linie.

El:  Dacă ștergi linia nu însemnă că ele nu stau în continuare, față în față, ca să se contemple: oare nebunia este genială sau geniul este nebun?

 

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)