CAPITOLUL 11: Intimitatea sufletească

Capitolul 11 Intimitatea sufletească

„Femeile strică cele mai frumoase poveşti de dragoste,

dorind ca dragostea să fie veşnică.”

Oscar Wilde


Ea:  Nimeni nu vrea singurătatea, pentru că ea îți lasă prea mult timp pentru cugetare. Ori,cu cât cugeți mai mult,cu atât ești mai inteligent, deci mai trist.

El:  Cugetă că undeva, în lume, sunt oamnei care împing insistent într-o ușe pe care scrie „Trage” …și nu vei mai fi tristă.

Ea:  Cele mai frumoase locuri pe unde am umblat au fost sufletele celor pe care i-am iubit.

El:  Și ce-ai lăsat în urma ta? Scrumul unor ruguri stinse? Sau după tine potopul!

Ea:  Deranjează-mă doar dacă mă iubești! Restul întâmplărilor pe care le așteptam au legatură doar cu asta.

El:  Deseori întâlnim oameni care ne aduc fericire, unii prin prezență, alții prin absență.

Ea:  Te-am vrut pentru că raționalul atât de adictiv, mă înebunește. Pentru că am vrut irațional, o nebunie frumoasă, pentru că am vrut să exorcizez tot abstractul înțelegerilor mele, într-o pasiune viscerală. Pentru că știu că nevoia de a te avea acolo, lipit de mintea mea, m-au  preocupat atât de mult , încât am uitat tot ce știu. Și…vreu să uit!

El:  E simplu să uiți…cu o sticlă de  vin….in vino veritas!

Ea:  Sunt un cerc desenat pe nisip și am raza unei jumătăți de inimă.

El:  Vezi să nu te șteargă vântul sau ploaia…


Ea:  Când ai de gând să fi prezentă în viața ta ?

El:  …mai mult decât în viața altuia!?

Ea:  Am învățat tăcerea de la vorbăreți, toleranța de la intoleranți și bunătatea de la cei răi.

El :  Și te-ai înălțat trei nivele. Urmează să înveți: credința de la eretici, modestia de la vanitoși, căința de la păcătoși, iertarea de la răzbunători și sinceritatea de la mincinoși.

Ea:  Întotdeauna sperăm la ceva mai bun decât azi și mâine vom fi căutători de comori în trecut.  Întotdeauna căutăm ceea ce ne lipsește și fugim de ceea ce ne lipsește și mai mult.

El:  Pentru că ceea ce credem că ne lipsește nu ni se potrivește și de ceea ce ne lipsește cu adevărat, nu suntem conștienți.

Ea:  Ca să nu pari disponibilă la prima întâlnire, mănâcă banana sau înghețata cu lingurița.

El:  El va intelege că trebuie să-ți arate cum se linge înghețata și cum se mușcă banana.

Ea:  Ce simetrie ciudată șade între doi oameni câteodată!

El:  Simetria este vre-o creatură sau o creație?


Ea:  Iubitul meu e un hoț. Îmi fură cu nesimțire hainele, le păstrează până se plictisește de mirosul meu. Pe urma îmi poarta sufletul și se plictisește și de el.

El:  Schimbă și tu parfumul des.

Ea:  Sufletul nu are gen, masculin sau feminin, are doar moduri diferite de exprimare…și cu puțin noroc, se conjugă perfect.

El:  Modurile de exprimare sunt ale spiritului, sufletul le dă numai caracteristica: mai bun sau mai rău, mai profund sau mai superficial, mai puțin sau mai mult elevat.

Ea:  Unele dureri nu le putem nici striga, dar nici nu le putem plânge…căci unele dureri se tac și se trăiesc, se trăiesc până se vor stinge singure în adâncuri, în adâncul nostru.

El:  Durerile organice trebuiesc clamate, celelate sunt o chestiune de pură intimitate!.

Ea:  Intimitatea nu este strict fizică…este un act prin care te conectezi cu celălalt într-atât  de profund, încât simți că i-ai putea privi în suflet.

El:  Intimitatea nu este un act, este o stare de reverberație prin care se produce empatia. Actul este fizic (dăruire sau viol), intimitatea este subtil-eterică.

Ea:  Există un adevar dureros, acela de a te pierde într-o iubire mistuitoare, uitând cât de specială ești  tu.

El:  Asta e soarta iubirilor nepermisibile, care nu se pot transforma în dragoste.


Ea:  Sunt oameni care au plânsul în interior. Aceștia sunt cei mai frumoși oameni de pe pământ.

El:  Genul soft,emo…fără success la femei.

Ea:  În spatele tăcerii există cuvinte nespuse, în spatele indiferenței, nu există nimic.

El:  Dacă nimic înseamnă ură, furie, răzbunare, decepție, resemnare…atunci  nu e nimic.

Ea:  Ne pierdem pentru a ne regăsi. Și ne regăsim pentru a ne pierde din nou…iar și iar și iar…

El:  De asta când ne întâlnim, tu ești mereu pierdută?

Ea:  Nu conteză câte persoane ai lângă tine atunci când esti fericită, contează câte ai lâgă tine atunci când ești tristă.

El:  La plăcinte și la chef, înainte! La durere și război, înapoi!

Ea:  De cele mai multe ori nu apreciem omul de lângă noi atunci când ne iubește și ne dăruiește totul. Incepem să-l apreciem cu adevărat atunci cînd lipsește. Atunci îți amintești ce trebuia să spui și a rămas nespus, ce trebuia să faci și a rămas nefăcut.

El:  Dă-i românului mintea de pe urmă.


Ea:  Ceea ce respingi cu voce tare, te atrage în tăcere.

El:  De aici înclinarea spre ispită…prerecuzita păcatului. În boscheți și în tăcere se poate întâmpla orice.

Ea:  Eu mi-am învățat lecția…Nu mai renunț la mine ca să-i mulțumesc pe ceilalți.

El:  Oricum, nu-i poți mulțumi pe toți. Când pilotul redresează avionul după o cădere în gol de aer, toți pasagerii aplaudă, cu excepția celui din toaletă care înjură.

Ea:  Dacă nu știi ce să faci cu mâinile, prefă-le în mângâieri.

El:  Așa voi face, dacă știi să torci…

Ea:  Sunt obosită de privirile care se agață de trecut sau de viitor, pentru ca să-și suporte prezentul.

El:  O punte trebuie să existe…altel calci în gol.

Ea:  Hai să ne imaginăm cum ar fi dacă…

El:  Cu “dacă” și cu “parcă,” să nu te urci în barcă, pentru că sigur vine “sigur,” peste tine și te răstoarnă…din imaginație.


Ea:  Ce lecții dureroase ne dau unii oameni și cât de ușor ne schimbă sufletul în păsări spreriate, care se vor teme mereu să nu fie rănite din nou.

El:  Inconstiența este virtutea copilului, care, lovindu-se, învață să se teamă,  iar frica păzește via.

Ea:  Pe scurt, am trait, am iubit, am uitat. Dar anumite experiențe au ramas acolo ca un cuțit înfipt în gard.

El:  Și nici nu le poate scoate nimeni, dar te poți baza urcându-te pe ele ca să sari gardul spre grădina patimilor…

Ea:  La 18 ani mă certam cu inima. Acum o scot la o cafea.

El:  Dar comandă cafeaua cu whisky și frișcă, altfel nu dilată coronarele!

Ea:  Suntem inimi care au nevoie de un suflet, ca să doară.

El:  Sau ca să se înfioare…de fericire ori de teamă.

Ea:  Greșelile, uneori, sunt cel mai bun lucru pe care-l putem face.

El:  Când este să alegi între greșeală și păcat, ai dreptate. De exemplu: e păcat să nu iubesti o femeie frumoasă chiar de-i măritată, dar alegi greșeala de a nu o face.


Ea:  Poți să înflorești pentru cineva. Dar, ai grijă, sa nu te veștejesti pentru nimeni.

El:  Lasă veștejirea să vină la vremea ei, că vine oricum. N-o grăbi!  Rămâi tânără și  frumoasă în suflet pentru că aceasta se va vedea în afară, spre invidia celor care vroiau să-ți sece seva…

Ea:  M-ai luat în brațe/ Te-am luat în suflet/ Brațele pot obosi/ Sufletul…niciodată.

El:  Sărăcuțul suflețel! La câte încercări este supus și el nu se învață minte!

Ea:  Ideea mea despre RAI este alături de lucruri pentru care se merge în IAD.

El:  Asta este diferența între SUS si JOS, cer și pământ. Noroc că și lui Dumnezeu îi place  ce-i frumos…și că există iertarea . Raiul este pe pămant…dar trebuie să dai examen de admitere…plafonul este de nota 1o.

Ea:  E un noroc să ne alipim părții potrivite. Cea care lipsește dintre virgule, cea sechestrată în puncte de suspensie.

El:  Dacă partea dintre virgule este atât de rușinoasă încât trebuie schestrată în puncte de suspensie, atunci este un advarăt noroc să te alipești ei. Cu potrivirea rămâne de văzut.

Ea:   Sunt o fată  nebună după muzică, dar melodia mea de dragoste este sunetul numelui tău.

El:   O altă nebunie a ta….Dar dacă o repeți la nesfârșit, melodia poate deveni monotonă și plictisitoare.


Ea:  De ce eu iubesc bărbații inteligenți? Ei bine, pentru că mă pot certa cu ei. Pentru că numai ei pot iubi o femeie ca mine.

El:  Deci baza este cearta…dar eu cred că e numai o tachinare.

Ea:  Dacă vreodată voi ține capul jos, o voi face doar ca să-mi admir pantofii.

El:  Și altceva nu-ți admiri niciodată, uitându-te în jos?

Ea:  Poate sunt puțini cei care mă plac, dar cei pe care-i plac eu, sunt și mai puțini.

El:  Compatibilitatea este o chestiune de selectivitate și invers.

Ea:  (citându-l pe Octavian Paler)  Tu mergi lângă întrebările mele, eu merg lângă liniștea ta.

El:  …și așa amândoi tot pe lângă…alăturea cu drumul.

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)