CAPITOLUL 11.1: Intimitatea sufletească

CAPITOLUL 111 Intimitatea sufletească

 

Ea:  Am  anii care îmi permit să abandonez frica și să fac ceea ce vreau și, mai ales, ceeea ce simt.

El:  Nu vârsta ci acumulările îți permit asta. Alții au vârsta mai mare și sunt goi.

Ea:  Îmi  vor spune că m-am schimbat , în timp ce eu, zâmbind, îmi voi spune că , de fapt, nu m-au cunoscut niciodată.

El:  Ca să-ți amintești cine ești, trebuie întâi să uiți tot ce au spus alții despre tine cine ești.

Ea:  Oferă libertate totală oamenilor cu care îți împărtășești viața și relațiile tale vor înflori.

El:  Evident, cu copii din flori. Dă-i liber bărbatului să meargă la o bere cu băieții, altfel se va duce la o șampanie cu fetele.

Ea:  Sunt și rămân ceea ce am fost, în așteptarea celei ce voi fi.

El:  Așa se nasc fetele bătrâne si femeile ratate, așteptând!

Ea:  Între o lacrimă și un zâmbet trebuie să găsești  întotdeauna puterea de a  merge mai departe…

El:  Dar să cunosti direcția. Atât lacrima cât și zâmbetul te pot dezorienta. Iar la răscruce de viață nu există indicatoare.


Ea:  Nu am nici o dorința de a-i satisface pe cei cărora nu le plac, să-i iubesc pe cei care nu mă iubesc și să  le zâmbesc celor care nu îmi zâmbesc înapoi.

El:  Dar măcar nu exprima aceasta fățiș, te vor crede arogantă.

Ea:  Nu mă voi dedica nici un minut celor care mă mint sau încearcă să mă manipuleze.

El:  Numai că minciuna și manipularea acționează insidios și fără să-ți dai seama,  decât prea târziu.

Ea:  Un sărut poate înlocui orice cuvânt. Dar un cuvânt nu poate înlocui un sărut.

El:  În afară de ,,DA,, la cununie.

Ea:  Nu–ți ascunde felul de a fi, de tema că ceilalți îți vor spune că nu esti normală. Am întâlnit oameni normali și sunt extrem de plictisitori.

El:  Și ce cauți tu în lumea lor? Normalitatea este să nu te distingi de alții, pe cînd caracterul înseamnă tocmai să ai distincție!

Ea:  Într-o îmbrațișare poți face multe. Să râzi, să plângi, să renaști sau să mori.

El:  Ai greșit ordinea, întâi mori și apoi renaști.


Ea:  Nu am de gând să mă schimb, mă plac așa cum știu visa.

El:   Nici nu poți…spiritul pe care l-ai lucrat cu migală nu este o haină să poți să o schimbi după cum bate moda!

Ea:  Să nu-ți pară rău! Sa nu-ți pară rău că ai iubit! Această” risipă”cum o numești acum, te-a ridicat , cândva, pâna la cer.

El:  Slavă Domnului, ai aterizat.

Ea:  Când uit, uit cu lux de amănunte.

El:  Asta se numeste amnezie retrogradă și nu uitare.

Ea:  Știu că sunt schimbătoare precum luna…știu că cer lucruri pe care cele dinaintea mea nu le-au cerut de la tine. Îti cer să-mi vorbești despre tine…despe planurile tale, despre secretele tale cele mai ascunse, despre sentimentele tale…

El:   Cam mult ceri. Ține minte! Ceri puțin:  primesti mai mult… și ești fericită. Ceri mult:  primești mai puțin… și zici că nu ești satisfacută.

Ea:  Nu ești tu primul, dar ai putea  fi norocosul care-mi va fi ultimul.

El:  Daca e pe noroc, mai trag o dată!


Ea:  Știu că în trecutul meu au existat bărbați, care n-au știut să mă prețuiască, dar asta pentru că eu însămi n-am știut, până-n prezent, cât de incredibil de valoroasă sunt.

El:  Neprețuită …de aceea nu te-au prețuit. Pentru mine la ce nivel valoric ai ridicat ștacheta? Să văd dacă finanțele-mi pot permite prețul.

Ea:  Scopul meu nu este să fiu mai bună decât oricine altul, scopul meu este să fiu mai bună decât sunt de obicei.

El:  Acumulările fac diferența.

Ea:  De câte ori se poate prăbuși omul, rămând totuși viu?

El:  De câte ori îl ține sufletul, că fizicul se mai repară, sau ajustează.

Ea:  Îți ascultam gândurile cum mă priveau…

El:  Păcătoasele de ele!

Ea:  De ce minți?

El:  Ca să-ți fac clipa confortabilă.


Ea:  Vârsta unei femei se măsoară, de fapt, în petale.

El:  Ar fi trist să fie adevărat…lipsa petalelor căzute se vede și absența lor nu se poate cosmetiza.

Ea:  (citând din Nichita Stănescu)  Tu plutești ca un vis de noapte deasupra sufletului meu.

El:  Și în visele de zi, cine plutește?

Ea:  (citându-l pe Mihai Robu)  Cred că tăcerea este o forma de manifestare a infinitului…

El:  Iată de ce femeile nu pot să tacă niciodată, ele lucreză numai cu sume finite.

Ea:  Nu vreau să pierd soarele, în timp ce stau să număr stelele…

El:  Atunci așteaptă răsăritul…vine sigur…deocamdată.

Ea- Într-o relație, femeia poate face două greșeli : prima să își aleagă omul nepotrivit și a doua să mai și stea cu el.

El:  Și pentru ambele gasește o multime de justificari ilogice de tipul :,, îl iubesc,,.


Ea:  Nu-ți fie teamă dacă uneori lucrurile merg prea încet…să-ți fie frică atunci când se opresc!

El:  Nici atunci, cheamă un bărbat să le impingă!

Ea:  Renunțarea nu este o desparțire de ce a fost, ci de ce ar fi fost.

El:  Măcar de-ai ști ce-ar fi putut sa fie…

Ea:  Daca nu îndraznești, toate iubirile sunt imposibile.

El:  Dacă îndrăznești, toate reacțiile sunt posibile.

Ea:  Paradisul fără Eva trebuie să fi fost tare dezordonat.

El:  Dar când căutai un lucru îl găseai imediat.

Ea:  Femeia îndrăgostită rămâne cel mai divin condiment al vieții noastre perisabile.

El:  Dacă ai apucat să te înfupți!!!…La prima degustare nu-ți  poti face o părere…mai ales sub beția iubirii.


Ea:  Când găndurile te hotărăsc, când lași mintea să aleagă în locul inimii, îți dai acordul să suferi.

El:  Când este invers, suferi  mai târziu și mai profund…amână-mi  Doamne boala! Așa, scapi ieftin.

Ea:  Strâng smocuri de secvențe și le arunc în oglină, între iluzie și present, între trecut și clișee banalizate.

El:  Atâta timp cât sufletul păstrează amintirile, spiritul este ferit de iluzii.

Ea:  Și dacă ar fi să am de ales din nou cine sa fiu, aș alege să fiu tot eu.

El:  Pentru că ești incorigibilă!

Ea:  Un bărbat  tăcut este un om înțelept…O femeie tăcută este una foarte nervoasă…

El:  Oricum, nu întrerupe niciodată o femeie care tace…altfel nu se mai oprește.

Ea:  Sunt două feluri de oameni care nu te privesc în ochi : cei care vor să ascundă o minciună sau cei care vor să ascundă o iubire.

El:  Oricum ei știu că sinceritatea nu poate decât să strice…adevarul fie strică liniștea, fie strică prietenia… Dacă le spui adevărul, oamenii se înfurie pe tine, în loc să fie furioși pe cei care i-au mințit.


Ea:  Aș vrea să îţi sărut în fiecare zi pleoapele ca şi cum, ar fi ultimul lucru pe care am să-l fac! Ca şi cum, buzele mele și-ar scrie un fel de testament înaintea ochilor tăi, pe care toţi să îl poată citi : îţi las iubirea mea, dragostea mea puţin alterată, sufletul meu un pic şchiop şi trăirile mele fără o roată. E tot ce am, imi pare rău!

El:  Și când vrei să faci asta, la venire sau la plecare? Când mă întorc , te mai găsesc?

Ea:  Nu sunt în stare să vindec suflete. Sunt doar un om care știe să  asculte.

El:  Eliberarea sufletului prin confidențe este o cale spre vindecare. Dar fi atentă! Te poți  încărca cu  păcate nefăcute…mai bine fă-le singură!

Ea:  Inima are motivele ei, despre care judecata nu are cunoștință.

El:  Deci nu o judeca! Prea mult este învinuită ea de toate păcatele ovariene.

Ea:  În viața fiecarei femei  vine un moment  în  care încetează să mai creadă  în bărbați și începe să creadă în ea. Asta și va fi începutul…

El:  Începutul dezechilibrului. Pentru că nici în femei nu are încredere.

Ea:  Omul care te iubește nu te vrea în amintire, te vrea în prezent, și sigur în pat.

El:  Ca să devii, mai târziu, o nouă amintire.


Ea:  Vreau să ies din pustiu…Pentru că am puterea să iau zidul de la capăt…

El- Așa repede? Cât timp ai fost pustnică…ți-au fost păcatele iertate?

Ea:  Sunt multe metode de a răni un om. Una dintre ele este nepăsarea.

El:  Indiferența disimulată în îngăduință…

Ea:  Nu accepta firimituri…te-ai născut om, nu furnică!

El:  Așa este și deviza femeii, care ți-o repată mereu…,,ori totul, ori ești un nimic!,,

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)