CAPITOLUL 10.1: Gânduri tăinuite

CAPITOL 10.1: Gânduri tăinuite

Ea:  ( citâtnd din Octav Bibere)  Mediocrii sunt ușor de identificat. Ei nu admiră, nu aprobă, nu încurajează, doar neagă, refuză și contestă.

El:  Cu excepția managerului tău! El are întotdeauna dreptate, iar când nu are, se aplică regula precedentă. El nu întârzie, este reținut. El nu doarme, se reface. El nu manâncă, se nutrește. El nu bea, se rehidratează. El nu uită, lasă de la el. El nu citește ziarul, se informează. El nu joacă jocuri, cercetează statistici. El nu se culcă cu secretara, el o apreciază. El nu te concediază, el îți dă liber și mai ales el nu are încredere în tine exact cum nici tu nu ai în el.

Ea:  (citându-l pe Aculin Tanase) Omul poate crește exact atât cât  îl pot înălța sentimentele și faptele de care este capabil.

El:  Dacă nu are în cârcă o altă persoană…sau mai multe.

Ea:  Fă-ți  bine ție fără să faci rău altora și fă bine altora, fără să-ți faci rău ție.

El:  Nici binele ca și iubirea nu se pot face cu forța…este viol!

Ea:  Pericolul este o realitate…teama este o alegere.

El:  Atunci de ce să-ți fie frică , dacă tot o să te riști. Cine nu riscă nu câștigă, dar cine a câștigat, câștiga oricum.

Ea:  (citându-l pe Aculin Tanase)  Simțul penibilului este triumful rațiunii asupra animalului din noi.

El:  Valabil atât în fashion cât și în comunicarea sexuală…mai bine el nesatisfăcut și ea intrigată, decât el penibil și ea nesatisfăcută.


Ea: (de la Doru Octavian  Dumitru)  Dacă ea e o stricată, de ce o caută toți, ca s-o repare?

El:  Pentru că-i știu adresa  sau numărul de mobil. Și de ce s-o repare, așa stricată este utilă societății.

Ea:  Singurul defect al prostului este hărnicia…

El:  …dar si repetarea greșelii crezând că va urma alt rezultat.

Ea:  (citând  din Jim Morrison)  Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori!

El:  Am mai scăpa de târâturi…

Ea:  E absurd  să răspunzi răului cu binele, atunci binelui cu ce-i răspunzi?

El:  Depinde ce toane ai tu, cum te-ai trezit dimineața, daca te-a fript cafeaua…

Ea:  (citând din Francis Bacon)  Cel ce n-are nici un merit invidiază întotdeauna meritele altora…

El:  …iar dacă ți-e parteneră, chiar și le arogă.


Ea:  ( citând din Walter Bagehot)  Cea mai mare plăcere în viață este să faci ceea ce oamenii spun că nu poți face.

El:  Cine-ți spune că nu poți, de fapt se teme că vei reuși.

Ea:  Toate mințile lumii sunt neputincioase în fața unei prostii care este la modă.

El:  Pentru că moda este de genul  feminin… când te seduce iți  fură mințile.

Ea:  (citând din Khalil Gibran)  În fiecare om sunt doi oameni, unul treaz în întuneric, celalalt dormind în lumina…

El:  … unul sâcâindu-l tot timpul pe celalalt. Dacă cel treaz  scormone în întunericul cunoașterii, de ce doarme înțeleptul în lumina vieții?

Ea:  De ce pleacă oamenii? Sau de ce rămân? Uneori pleacă chiar și de unde le e bine, alteori ramân chiar acolo unde nu au nimic bun.

El:  Pentru că în ambele cazuri…li se rupe!

Ea:  Unele lucruri se pot încheia, dar nu se pot pierde cu adevărat, decât în clipa când nu vei mai respira.

El:  Încheierea socotelilor poate fi formală , anticipată dar lăsând urmări.


Ea:  Să nu-ți asumi nici un risc, este cel mai mare risc. Să nu iei nici o decizie este cea mai proastă decizie.

El:  Pentru ambele există un pahar whisky cu gheață.

Ea:  (citând din Frida Kahlo)  Rănile sunt deschiderile prin care o ființă intră în singuratatea altei ființe..

El:  Nu intră…se fofilează.

Ea:  Este inutil să spui că ființele omenești ar trebui să se mulțumescă doar cu liniște, ele au nevoie de acțiune și dacă nu li se oferă, o creează.

El:  Dacă îi mănâncă undeva…se dezbracă de veștmintele liniștii ca să le păzescă și astfel și-au găsit o ocupație.

Ea:  Cuvitele cele mai frumoase sunt, adesea, acelea nespuse, acelea care rătăcesc prin liniști…

El:  Sau în șuierul vântului, ropotul ploii, picuratul vinului în pahare, troznetul lemnelor în  sobă…pot să ți le depăn cu degetele când te mângâi.

Ea:  În flacăra iluziilor, oricât ar fi ele de arzătoare, nu te poți încălzi…

El:  Dar tu tot te duci spre ele cu mâinile întinse și palmele deschise!


Ea:  (citând din Victor Hugo)   Sufletul ajută trupul și îl ridică de la pământ. E singura pasăre care-și poarta colivia.

El:  Până aceasta ruginește și pasărea scapă în înaltul cerului. Până atunci colivia îl ține foarte aproape de pământ, prin gravitație…

Ea:  Alcoolul este cel mai bun dizolvant! El dizolvă familia, prietenia, căsătoria, ficatul si creerul…dar nu și problemele.

El:  Totuși ajută inima, mai ales la ananghie și mai întărește câte ceva…pe ici, pe colo. De fapt, la creer, alcoolul atacă celulele nervoase…pe cele liniștite la încurajează ! De aici  se zice că bei să-ti faci curaj.

Ea:  Am pus prea mult suflet acolo unde trebuia să întorc spatele.

El:  Când ți-am spus să-ți mai schimbi și tu poziția…față de realitate.

Ea:  Unii oameni iubesc puterea, alții au puterea de a iubi.

El:  Iar ei nu pot fii aceeiași, ori…ori.

Ea:  Visele sălbatice au loc într-o minte perfect liniștită…

El:  Pentru că spirtul pasiunii îmbată celulele nervoase…pe cele liniștite le adoarme …să nu vadă ce fac suratele lor.


Ea:  Iubesc la nebunie largul, nemărginirea, adâncimile, dar n-aș putea trăi o secundă cu gândul că nu am țărm pe care să mă întorc.

El:  Numai dacă nu ți-a pierdut busola…să rămâi debusolată.

Ea:  Casa unei femei este bărbatul care-i oferă dragoste, respect și ocrotire.

El:  Și ea ce caută coafată, fardată, aranjată sexy, la plimbare pe stradă?

Ea:  O tânară de 20 de ani știe ce vrea, dar nu știe ce-i trebuie. O femeie de 30 știe ce-i trebuie , dar nu mai știe ce vrea. O doamna de 40 știe ce ar vrea, știe ce iar trebui, dar nu știe  daca mai vrea pentru ca de trebuit , nu-i mai trebuie.

El:  Femeia nu este supusă vârstei, vârsta este supusa femeii…dacă știe s-o etaleze cum trebuie. …si cui trebuie!

Ea:  Într-o relație nu este tot timpul soare, dar doi oameni care împart aceeași umbrelă pot supraviețui oricarei furtuni!

El:  Cu condiția să nu apara o “tornadă” și să-l ia pe sus de sub umbrelă!

Ea:  Defectul  omului este că nu știe valoarea unei clipe și iși dă seama de aceasta abia când devine amintire.

El:  De asta omul nu este evaluator, ci doar un beneficiar sărăcit cu duhul.


Ea:  Un cuvânt  spus în grabă poate aprinde o ceartă, un cuvât crunt poate distruge o viață, un cuvânt urât  poate răni un suflet…în timp ce un cuvânt frumos poate alina o suferință.

El:  Un cuvânt a născut universul…tot un cuvănt îl poate distruge pe al tău.

Ea:  Atracția fizică fără conexiune mentală e precum un chibrit aprins în ploaie.

El:   Ambele au însă aceeași problemă : dacă ți se aprinde sau nu.

Ea:  Ce este impotența altceva decât ruperea legăturii între creer și organele genitale?

El:  Ipotența este fenomenul care apare când forța de atracție a pământului este mai mare decat forța de atracție a femeii. Pentru că nu există bărbat ipotent, numai femei nepricepute.

Ea:  Sunt convinsă că omul are trei vieți distincte. Una”publică”, alta”particulară” și una pe care aș numi-o ,,secretă”.

El:  Dacă vrei să nu le încurci…te-ncurcă ele. De aceea e bine să fii descurcăreț.

 

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)