Viața nu-i întâmplătoare,
Care – cum ni se năzare,
Oamenii ce-i întâlnim
Unii pleacă, alții vin,
Fiecare pe-al său post
Vine când are un rost.
Fiindcă sunt deosebiți
Ne pot face fericiți
Unii numai prin prezență,
Ceilalți, tocmai prin absență!
Faptele le arhivăm,
Chipurile le uităm
Zilele împărtășite
Să nu le mai numărăm!
Fiindcă-n timpul trecător,
Nimic nu-i întâmplător,
Viața-i o povestioară
Ce prin noi se desfășoară
Și jucăm bine sau prost
Fără replici pe de rost
Și-n decoruri căzătoare,
Fără nici o subtitrare.
Poate-n nu știu care pauză
Lacrimi curs-au pentr-o cauză,
Fericirea dac-am prins
Ne-a dat forță și ne-ampins
Mai în față, mai în sus
Făr-s-avem ceva de spus,
Sau a ne învinui
Și-n tăceri a tângui,
Ce greșeli s-au petrecut:
Am gândit dar n-am tăcut
Ce am zis am și făcut
Ce-am vorbit am scris îndat
Și-apoi am mai și semnat!!!
Și atunci, nu-i de mirare
Tot ce mi s-a întâmplat:
Acuzații-n linie:
-Delict de opinie,
-Delictul de calomnie
(Pe fapte reale, nu pe fantezie),
-Atentat la demnitate
(demnități răs-cumpărate)
-Și în fine denigrare,
(Adică adevărul care doare)
Iar eu, ce numai gândul mi-am rostit,
Să am acum de ispășit…
Și totul s-antâmplat
Că ce-am gândit, am scris și am semnat!
