Atuncea când prostia taie și spânzură

Gustul puterii când la cap s-a ridicat,

Nici o idee nu-i mai pare-a fi absurdă,

Căci de controlul rațiunii au scăpat,

Și-n negura prostiei devoratoare zburdă.

 

Pare că universul mai are limite,

Însă prostia e complet nelimitată,

Nătângele se cred pline de spirite,

Când fantasmagoria naivă își arată.

 

La fel poate ca scroafa urcată în copac,

Visează aripioare cu care să și zboare,

Sensul bunului simț devine brusc opac,

Căci de la înălțime i-e frică să coboare.

 

Ea nu s-a cocoțat, a fost proptită sus

Moț la Guvernul celor care nu cuvântă,

Apoi la PSD-ul care în brațe i s-a pus

Și-acum la prezidențiale se avântă.

 

Prostia  nu se-ascunde, ea se etalează,

La televiziune și în parlamentul european,

Printre minciuni o gafă-n plus nu mai contează,

Căci microfonul îl confundă cu-n cocean.

 

Oricum, de-acolo sus, poate vedea doar cerul,

Nimic din ce se-ntâmplă pe pământ,

De-aceea e aeriană, ăsta-i misterul,

Că spusele îi sunt frunze în vânt.

 

Prostia este totodată coafată și fardată,

Să ia ochii prostimii, visând s-o cucerească,

Și-aceasta o urmează cu spiritul de gloată,

Să și-o pună îmn frunte, cu ea să se fălească.

 

Proasta din fruntea statului se vrea stăpână,

Și pe tarlaua ei taie și spânzură,

Crezând că sus o vejnicie-o să rămână,

Înconjurată de purcei care se gudură.

 

Când însă va cădea de la așa o înălțime,

Toți se vor da deoparte, să nu pice-n cap,

Și se va face țăndări nevolnica-i mărime,

Cununa ei de fală s-ajungă în proțap.

 

 

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)