Pe un carnasier de-l scoți din mediu,
Își pierde din fatidica-i grandoare,
O transformare fără vreun remediu,
În țarcul lui cel de la închisoare.
Varanul de Komodo e la fel,
Dacă-i ținut în zoologica grădină,
Se-nmoaie-n timp, devine vai de el,
Doar claustrarea pentru asta e de vină.
Dar obiceiul de a fi un carnivor,
Rămâne-n sânge și nimic nu-l stinge,
Când vede-o pradă el devine prădător,
Rapacitatea de stomac îl strânge.
În schimb,cu aura de histrion al națiunii,
Varanul de Jilava a fost scăpat ușor,
După trei ani din zece, de noaptea rațiunii,
Tupeul, agresivitatea, sunt tot la locul lor.
Ipocrizia-i strălucește-adânc în ochi,
Când cade o lentilă de la ochelar,
Fiindcă judecătorii, să-i facă de deochi,
Cu sutele de zile l-au onorat în dar.
Varanul de Jilava avea o strategie,
Ca să se simtă tot așa ca-n libertate,
Să stea cu ochii-nchiși și prin telepatie,
Să scrie din celulă carte după carte.
Doar și-a imaginat că stă într-un acvariu,
Dar un acvariu-așa ca pentru un rechin,
Munca la tâmplărie a fost doar de scenariu,
Dar între timp scuipatul se-mbogățea-n venin.
In apele ticăloșiei erau și alți rechini,
Tot imobiliari, și „peşti” mai mici, mai mari,
Știind că o să scape după ani mai puțini,
I-era doar dor de Gâdea și ceilalți bombonari.
Nu mai erau băieții bogatul cur să-I lingă,
Și-a trebuit ca singur mizeria să-și șteargă,
Imensa-i datorie la stat o să se stingă,
Cu PSD și ALDE figura o să-i meargă.
Rituri de propaganda la-nvățăcei împarte
Că doar de la maeștrii tupeul se învață,
Jurând că o să lupte pe viață și pe moarte
Cu cei ce i-au “furat”, zice, “trei ani din viață”
Dar i-a jucat o festă necruțătoarea soartă
C-a fost eliberat dintr-un spital, pe bune,
El ar fi vrut imagini din a-nchisorii poartă,
Umorile să-și verse iar la televiziune.
