Nici anul ăsta nu pupăm în Shenghen,
Austria, Germania, Olanda nu ne-acceptă,
Au spus-o și la colțuri și în plen,
Justificarea nu-i de loc ineptă.
Corupția e steaua ce-o avem pe frunte,
Și toată Europa știe asta,
Că n-avem argumente să-i înfrunte,
Am luat-o iar în bot și basta!
Țipăm, vezi Doamne, că ne-au umilit,
Că tehnic ne făcurăm teaba,
Că ne-am căznit și bani am investit,
Și că ne-am strofocat degaba.
Da, granița e numai un contur,
Dar e conturul unei țări ce este vie,
Naționalistă, însă ruptă-n tur,
Ce drumul către adevăr nu știe.
Că umilința ne-am făcut-o singuri,
Câți au venit am vrut să dea peșcheș,
Nu poți numai promisiuni să vânturi,
Și putregaiul să îl bagi sub preș.
Hoției i-am făcut din legi o mască,
Să nu se vadă fața ei haină,
Și mersu-i controlat discret de-o gașcă,
Ce știe hățurile-n mâini să țină.
Grupul “Noi suntem Statul!”ține cârma,
Fiindcă el spânzură și taie,
Salbei de bogății le-am pierdut urma,
Și mafia din cârcă ne îndoaie.
Ea dirijează crima de-orice gen,
E-un morb de care țara este plină,
Așa de infectați mai vrem și în Shenghen,
Dar Europa ne mai ține-n carantină.
