Un cântec zice: „Ploaia vine de la Cluj”
O ploaie care și întotdeauna schimbă,
Poate chiar să-i topească pe-aceia ce fac sluj,
Și-aceia care din Guvern, în alt Guvern se plimbă.
Așa a fost cu “patriarhul” Iliescu,
A venit ploaia ca să-l scoată din arenă,
Și-n urma ploii PSD-ul s-a ales cu,
Un Mircea Geoană, ”prostănacul” de pe scenă.
A venit iarăși ploaia și prostănacu-a fost schimbat,
Cu un ”cârlan”, Viorel Ponta, ușor împins din spate,
Că viorelele-nfloresc doar după ploaie, imediat,
Și a umplut întreaga țară de minciunele-nmiresmate.
Ciupercile politice apar după o ploaie mai ușor,
Dar nu e cazul ca să vă mirați acuș,
De ce un Rus, un Boc, Vasile Dâncu sau un Maior,
Apar doar dacă ploaia vine de la Cluj.
La Cluj se pare că-s vapori ideologici,
Care precipită la frigul emanat din SRI,
Dar norii-aceștia mișună, ca să fim logici,
Și se descarcă pe oriunde-ar fi.
Se pare că mai afectată-i capitala,
Fiindcă nu și-a înoit sistemul de canalizare,
Cadavrele politice împrăștie doar boala,
Și societatea un sistem imnitar nu are.
Din ploaia de la Cluj Kovesi și Oprea-au răsărit,
Și Ardelean, mai nou cumva, Grindeanu,
Ne-avînd vre-un soare, ploaia nu e de oprit,
Și o să plouă și-o să ningă pân-la anul.
La București este spectacol, se lansează artificii,
Se-ncoronează împărați și apoi se dărâmă,
Dar vine ploaia și împrăștie miticii,
Și nu se știe cine în picioare-o să rămână.
Și-așa miniștrii nu știu să comunice,
Cum spunea Dragnea, înfuriat de nu se poate,
De-acum Grindeanu-o să-i substituie, se zice,
Și-o să filtreze declarațiile toate.
Poate așa vor învăța limba română,
Și limbi străine, ca Olguța Vasilescu,
Dar îmi e teamă că, tot repetenți or să rămână,
Și tot sub trena lui Ion-Ilici Iliescu.
Urmează-un rând de-alegeri și de ploi,
Iar scena opoziției este făcută rumeguș,
Însă Iohannis are pelerină, nu ca noi,
Că…”Aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!”
