Amnezie, dulce melodie…paradoxal, ne amintim doar la beție.

Amnezie dulce melodie

Tot romînul e poet, dar e și meloman,

El cu „fluieraș de os, mult zice dios”

De când cântecul dacic, a luat verbul roman,

Cântarea ne îmbie cu haru-i unduios.

 

Dar iată, peste veacuri, tot s-a manelizat

De la actul politic, la cel de-a face-averi

“Dușmanii mei să moară de ciudă că-s bogat”

De și-au uitat străbunețieii, acum ce să le ceri?

 

Dar aria uitării e hitul triumfal,

În anii ce veniră, postrevoluționari,

Am învățat să punem batista pe țambal

Și la ținut isonul să fim noi cei mai tari.

 

Pe melodia asta, nația doarme lin,

“Deșteaptă-te române”, pe nimeni nu trezește,

Să dăm uitării totul… da-n anii care vin,

Un creer gol în sine, la ce ne mai slujește?

 

Să ne supunem sorții, cu fricile-i perdante,

Mass-media ne spune pe toate-a ei canale,

De ce să ținem minte ce lucruri importante

Am fi putut noi face, dar le-am pierdut pe cale?

 

O simplă-nșiruire a marilor proiecte,

Ce ne-au fost anunțate cu stil și cu emfază,

La patru ani o dată, promisiuni abjecte,

Apoi date uitării, memoria nu contează.

 

Vai, câtă tânguire cu scuze și regrete

După ce fiecare proiect a eșuat,

Fără să se căznească măcar de a-l începe,

L-au pe val uitării și l-au îmbălsămat.

 

Dar amnesia față de tot ce s-a-ntâmplat

Ne-a fost inoculată chiar după optzeci-ș-nouă,

Când a fost decretată politică de stat,

Când se ardeau dosare, noi ne făceam că plouă.

 

O dată cu-ngroparea celor căzuți în stradă,

Sub tone de coroane-n discursuri ofilite,

S-au dat certificate ca oamenii să creadă

Că-i o recunoștinșă, dar și-alea-s măsluite.

 

Eroii autentici au fost scoși din memorii,

S-au declinat procese, la CEDO de-au ajuns,

Se-ngroapă și-amintirea cu sume derizorii,

Și peste toate-o ceață parcă de nepătruns.

 

La orice întrebare, oricât de pertinentă

Răspunsul e “acum nu e momentul”

Știind că-ncet uitarea se-așterne indecentă,

Și negura-i adâncă acoperă prezentul.

Politica obscenă zisă “de cumetrie

 

Dreptatea amânată-n “lipsă de procedură”

Toate să ocrotească „firava lor democrație”,

Crescând miliardarii din hoți de conjunctură.

Uităm ce s-a promis la ultima votare,

 

La fel și tentativa de-atac “noaptea ca hoții”

Asupra legilor de drept ce statul le mai are,

Și-așa în “fare niente” ne scufundăm cu toții.

Și toți postdecembriștii pun baza pe uitare,

 

Memoria să zacă în somnul său amnezic,

Ei cred că amnezia nu are vindecare,

Dar adevărul scoală din somnul anestezic.


Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)