Privind atent prin țară, fiorul ne străbate,
O țară spoliată, de peste tot furată,
Au fost și mai sunt încă afaceri necurate.
Ce-a mai rămas acuma din ce-am avut o dată?
Românu-a fost și este consumator de bere,
Unde-s acuma Silva, Azuga sau Gambrinus?
Din două sute firme ce ne făceau plăcere,
Avem doar beri străine, că ale noastre nu-s.
În plin scandal auto, pe tema poluării,
De-am fi rămas cu Institutul Național pentru Motoare
Puteam să spunem un cuvânt: eram în topul cercetării
Pentru o Dacia pe hidrogen ori pentru nave, propulsoare.
Uzina care a produs cândva primele pompe nucleare
Este pe cale să dispară, la fel ca cea de apă grea,
La Năvodari, pierdute-n ceață, au fost și două reactoare
Sute de tone combustibil au dispărut, de-asemenea.
După ce-au îngropat Aversa în milioane datorii,
Și-a devenit depozitar pentru secretele de stat,
Azi cu-ale ei zece hectare, de la Obor, cu bălării,
Au devenit o bună pradă, chiar pregătite de-nhățat.
Mobra și Pegas, la Zărnești, acum sunt numai amintire,
Căci secțiile-au fost închise și oamenii trimiși acasă,
Industria de armament se duce-ncet în nefiire,
Iar de aeronautică, la nimeni nu-i mai pasă.
Bulionul, pasta de tomate, nu știu ce-I roșia naturală,
Făcute sunt din concentrate pe care azi le importăm,
Atâtea fabrici de conserve erau mândrie națioală,
Acuma sunt numai ruine, iar roșiile le-aruncăm.
Mai mult, azi pentru porci ele sunt de hrană,
Dac-am distrus cândva Comtimul, facem din nou crescătorii,
Căci Teleormanu-i plin de roșii, iar asta nu e doar o toană,
Căci Dragnea are astfel grije, de pesediști și-ai lui copii.
Brașovul a fost prăduit de-atâtea fabrici productive,
Iar împrejur, Râjnov sau Codlea, cu inteprinderi pe butuci,
La Alexandria ,combinatul, la Giurgiu,zahărul…relicve.
Țara e plină de ruine, în orice parte o apuci.
N-a fost război, a fost o luptă, a unora de-mbogățire,
A altora de invadare, ca piață de desfacere, colonială,
Deasupra facem și cadouri, românul e darnic din fire:
Am renunțat la datoria Germaniei…mare scofală!
Avem datornici pe oriunde, în Africa, în Orientul Mijlociu,
Iar noi tot arendăm pământuri evreilor și la arabi,
Ce ne-a adus privatizarea? Doar sărăcie și pustiu.
Am vrea să devenim puternici și-n ciudă suntem tot mai slabi.
