40 de ani, nu prin deșert, ci prin deșertăciune

Istoria “poporului ales” este, de fapt, a celui care A  ALES,

Sub iluzia libertății, a ales manipularea celui inițiat,

Trimis de “forțe superioare”, de unde inițiatul a-nțeles,

Cum se transformă populația într-un popor dezrădăcinat.

 

Din linia a doua a stăpânirii brutale, faraonice,

Întâi le-a făcut oamenilor viața și munca insuportabilă,

Apoi s-a dat drept “dizident” față de-mpielițat și slugile-i nevolnice,

Făcând o manevrare, pe cât de previzibilă, pe-atâta de abilă.

 

Cu promisiuni deșarte, iscusite, și-a dus oamenii în deșert,

Să rătăcească patruzeci de ani pe-un drum de patru săptămâni,

Simțul posesiunii de casă-masă-așternut devenind inert,

Bătrânii ce-au pierit pe drum ducând și amintirea de străbuni.

 

Manipulatorul și-a ținut puterea de convingere în masă,

Hrănindu-i cu “mană cerească”, griș din saci lăsați anume,

În puncte doar de el știute, ca nici o răzmeriță să nu iasă,

Le-a dat și ”tablele de legi”, fără paternitatea să-și asume.

 

Că sunt de la Domnul care pe el l-a hărăzit să le aducă,

Dinainte scrise, că cine sculptează pe-ntuneric, noaptea,

Pe piatră, dintr-o dictare, fiind în revelație, aproape pe ducă?

Cu ele însă misiunea abia acuma se desăvârșea.

 

Copii văd că totul e-un deșert și că depind de conducător,

Că neavând o patrie, sunt făcuți să se-mprăștie în lume,

Sfânt rămânându-le doar tragerea din neam ascultător,

Strângerea sa, din patru vânturi, rămânând să se prezume.

 

Manipulatorul știe că minciuna, cu cât este mai mare,

Este mai atractivă și convingătoare, că repetată des,

Ea pare adevăr curat, că poate străbate din zare-n zare,

În timp ce adevărul abia învață să se facă înțeles:

 

Că sâmburii minciunii se cultivă și pot prinde peste tot,

Dar fructele sunt seci și sunt amare, că el nu are partener

Puterea, și nimic de-a face cu manipulatul idiot,

Care nu gândește, ci face doar ceea ce dogmele îi cer.

 

Politicianul se jură, după vot, că vrea ca să servească masele,

Pentru ca rezultatele manipulării să le poată menține,

Oamenii să savureze doar triumful, iar el foloasele,

Fiindcă minciuna are picioare scurte, și asta știe bine.

 

Manipularea este arma acelui care vrea puterea,

Fără de-a recurge la forță: nu trebuie să folosească biciul

Dacă singurel te bagi la jug, așa cum îi este vrerea,

Și-apoi te face să fii mândru că stoic îi suporți supliciul.

 

Îți împuie capul cu iluzii, dogme, toate sunt manipulare,

Fiindcă îți retează dreptul cel firesc la liberă gândire,

Idealismul este nobila togă, ca politicianul să se înfășoare

Și să-și acopere setea de putere, dorința de mărire.

 

Ei promit libertatea și-ți dau iluzia libertății,

Îm termeni care-i denumesc, idealist, democrație,

Da-n care nu încap principiile de fond al dreptății

Sociale, egalitate-ntre supuși, dar nu cu ei să fie !

 

Nu vi se pare că istoria se repetă și că încă rătăcim,

Printr-un deșert, cel al deșertăciunii? C-o patrie furată

Și amanetată, c-o nație risipită-n lume, unde nu mai știm,

Și doar credința de a fi de-un neam, ne mai ține laolaltă.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)