Creșterea economică a făcut“pana prostului”în drum.

Economia României pare ca o mașină pe avarie

Condusă de niște șoferi fără permis, rămasă-n drum,

Având în portbagaj ce-a mai rămas din nație,

Fără accelerație și ungerea făcută scrum.

 

Computerul de bord e numai beculețe roșii,

Semnale luminoase provocate de avarii multe,

Miniștrii se agață de volan, ca puturoșii,

Și-acesta se-ncăpățînează să nu-i mai asculte.

Citește mai mult +

Pentru înveselirea bosumflatului.

– Tata, am doua vesti: una buna si una proasta.

– Zi-o pe aia proasta.

– Aseara am fost la un bal de homosexuali.

– Si aia buna?

– M-au ales regina balului!

 

Un canibal a prins un american, un neamtz si un rus.   I-a mancat pe toti. Era flamand si n-avea timp de bancuri.

 

Savantii au ajuns la concluzia ca cele mai multe vitamine se gasesc in farmacie.

 

In bere e putere. In vin e sanatate. In cognac e distinctie, iar in apa sint microbi…

 

Se spune ca, in desert, nisipul este atat de fierbinte incat poti sa prajesti oua pe el. Din cauza asta camilele au picioare atat de lungi.

 

In China nu exista notiunea „si-a inselat” (nevasta), in schimb exista „si-a confundat”…

 

Va felicitam, tocmai ati castigat un milion de dolari la loteria noastra!  Familia dv. va primi in fiecare an cite un dolar, timp de un milion de ani.

 

La medic:

– Schiopatati cand e umezeala in atmosfera?

– Nu, cand merg

 

 

La un examen de masterat. Profesorul foarte prost dispus, intra prima studenta.

-Duduie, e vara, sunteti intr-un compartiment de tren si va este foarte cald. Ce faceti?

Studenta foarte bucuroasa de simplitatea intrebarii raspunde:

-Deschid fereastra.

-Perfect, va rog sa calculati viteza cu care intra curentul de aer in compartiment.

-?!?

Pica examenul. A doua studenta pateste la fel.

Intra si a treia studenta, care intre timp aflase despre ce era vorba.

-Duduie, e vara, sunteti in tren, in compartiment, si va e foarte cald. Ce faceti?

-Imi dau jos bluza.

-Dar totusi va e cald.

-Imi dau jos fusta.

-Totusi va e foarte cald.

-Imi dau jos sutienul, chilotii, tot, raman goala.

-Si daca inca va mai este cald?

-Domnule profesor, si sa stiu ca mi-o trag cu tot trenul, dar nenorocita aia de fereastra nu o deschid !!!

Directorul unei fabrici le propune muncitorilor sa lucreze in fiecare zi mai mult cu 1 ora pentru a creste productivitatea.  Apoi ii intreaba pe angajati daca sunt de acord.

Ionescu : Eu propun sa se lucreze cate 10 ore pe  zi pentru a mari profitul companiei.

Popescu: Eu zic ca putem lucra chiar 12 ore pe zi, pentru ca trebuie sa ajungem cat mai

repede la nivelul concurentei.

Vasilescu: Am putea sa lucram 16 ore pe zi, suntem obligati sa ne facem  datoria.

Gheorghe : Eu propun sa nu mai plecam acasa deloc. Pentru ca acasa ne intalnim cu nevestele si riscam sa se nasca  tampiti ca Ionescu, Popescu, Vasilescu!

 

Un tip merge la incorporare in marina. In timp ce- I se completau actele, este intrebat:

– Stiti sa inotati?

– Da’ ce, nu aveti vapoare?

Capitolul 30 : Căutarea fericirii (continuare)

 

„Cea mai nobilă cucerire după cea a calului,

este cucerirea femeii.”

Alfred Jarry

 

Ea – Unii spun ca lumea este a celor care se trezesc devreme…greșit! Lumea este a celor  care se trezesc  fericiți!

El –  Și beau cafeua împreună.

 

Ea – Secretul fericirii? Nu urâ pe nimeni și nu iubi pe oricine…nu admite nici o nostalgie și abordează calea  indiferenței…

El – Adică să fii indiferent la orice diferent.

 

Ea – La bărbații adevarați, femeia este fericită. La restul, puternică.

El – Sau sclavă!

 

Ea – Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesti tu despre mine, iată de ce sunt fericită.

El – Și totuși te roade curiozitatea „oare ce gândește el despre mine?”

 

Ea – Alegem să alergăm într-o cursă și ne trezim că am căzut în ea. De multe ori,ne-a amânat visurile, pentru că aveam …niște obligații. Am amânat dragostea, pentru că nu aveam unde să o ducem. Asta pentru că uităm un lucru esențial: cea mai frumoasă formă de succes este fericirea.

El – Când ai crezut că nu există, a apărut ca o mirare. Ai meritat-o oare? Ziceai că-ți plac lucrurile simple și alergai după tot ce era mai sofisticat , complicat și periculos.

 

Ea – Tu spui „n-am timp pentru prostii”. Și eu te întreb ,”Când o să ai timp să fii cu adevărat fericit?”

El – Liberul arbitru este lăsat de Dumnezeu.  Este problema ta dacă totuși cauți fericirea sau nu. Omul a fost creeat să fie fericit și apoi a fost creeată  femeia. Daca o iubești și te iubește poți fi fericit din nimic. Nu este o chestiune când sau cum, ci este o chestiune dacă îți este dat s-o găsești sau nu.

 

Ea –  Fericirea nu e ceva gata făcut, ca un cadou, ea vine din faptele tale.

El – Mai exact din satisfacția împlinirilor…esența fericirii este satisfacția.

 

Ea – (citând din Thich Nhat Hanh) Nu exista cale către fericire. Fericirea este calea.

El – Mai exact nu căuta drumul fericirii în afară, fericirea este înlăuntr-ul  tău.

 

Ea – Îmi asum  riscul de a fi fericită, fară a-mi pune prea multe întrebări.

El – A fi fecită nu este un risc, este o menire. Omul a fost ceat să fie fericit. Riscurile au fost  până ai ajuns fericită, moment în care s-au volatilizat  și nu mai contează.

 

Ea – Înainte  de a fi fericit, viața o să te învețe să fii puternic.

El  Fericiti cei saraci cu duhul…cei putenici sunt cei mai  nefericiți pentru ca nu-și găsesc liniștea…

 

Ea – Pentru a fi fericită, acceptă și îmbrățisează cu recunoștință și în egală masură tot ceea ce provoacă  plăcere cât și ceea ce provoacă durere! Adevărata fericire o vei trăi numai atunci când le vei prețui profund pe amândouă!

El – Sună cam sado-maso! Dacă femeile știu aceasta cale a fericirii, de ce toate par nefericite? Bărbatii sigur preferă nefericirea în locul durerii.

 

Ea – Dacă vrei să fi fericită nu asculta tot ce ți se spune, nu crede tot ce vezi, nu spune nimănui tot ce știi!

El –Ascultă dar nu crede, observă dar exclude aparențele  și nu spune ce gândești.

 

Ea – Odată ce vei fi fericit, nu vei tolera să mai ai în jurul tău oameni care să te facă să simți ordinarul…sau ordinăriile.

El – Dar ei vor roi in jurul tău ca tânțarii, înțepând și lăsând urme.

 

Ea –  În fierare dimineață am de luat o decizie foarte importantă: să fiu fericită sau să fiu foarte fericită.

El – Asta pâna la baie. Dupa aceia te uiti în oglindă și te mai gândești…

 

Ea – Fericirea se livreaza cu termen de garanție, dar nu îți spune nimeni care este acesta.

El – Oricum când este aproape de termen, începe să-ți miroasă!!!

 

Ea – Dacă tu crezi că ți-ai găsit fericirea, ai grijă de ea! N-o lăsa să se risipească, pentru că tot ce nu trăiești la timp, nu mai trăiești niciodată.

El – Consumă-ți fericirea integral, că nu se poate depozita!, Sufletul se va bucura, spiritul se va înălța.

 

Ea – Învață să fii fericit singur. Astfel, compania celorlaltora, va fi o alegere și nu o necesitate.

El – Simplu. Șampanie frapată,  cu ciocolată și căpsuni… în saună .

 

Ea – Iubesc fericirea, nu plăcerea, pentru că fericirea este simplă iar plăcerea o complică. Fericirea te hranește, în timp ce plăcerile te consumă…

El – Aici este paradoxul: ca să fii fericită trebuie să fi sințit plăcerea dar ca să simți plăcerea trebuie să fii fericită.

 

Ea – (citându-l pe Mihai Morar) – Trăim atât de mult pentru plăcere încât nu mai avem timp să fim fericiți.

El – Trăiește plăcerile cât te ține pielea, fericirea vei putea s-o gusti din amintiri, când te-a lăsat puterea…

 

Ea – Dacă vrei fericire, trimite-ți  sufletul la reciclare, să poti iubi curat și nou. Odihneste-ți visele fugare și apoi nu uita să faci o baie în vana cu lapte de speranță. Să te speli în albeața unde slabiciunile și ranchiuna s-au decolorat în inocență.

El – Dacă mulgi speranța pentru lapte…ajungi la disperare. Așa că mai bine du-te la coafor…lupul își schimbă părul dar năravul ba…și acolo se pot odihni și visele sub cască, născând noi  vise.

 

Ea – Fericirea este armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci!

El –  Dar  când vorbește gura fără tine, ce armonie poate fi?

 

Ea – Ce este fericirea? Chiar nu știu! Știu doar cum se simte! E gustul acela pe care vrei să-l păstrezi în gură, mirosul de care nu-ți speli cămașa, senzația că vârfurile degetelor tale au pipăit himera. E senzația că lumea are un rost, că viața are o direcție, că timpul nu este o consumabilă arsă inutil.

El – Înceerci să îmbraci în cuvinte indescriptibilul, dar cuvintele,  chiar dacă sunt multe, sunt stâmte. Așteptările mereu rănesc…

 

Ea – Shakespeare a spus: sunt mereu fericit…pentru a nu am așteptări de la nimeni.

El – Pentru că sunt disproporționat de mari față de posibilitați.

 

Ea – A-ți păstra modestia este cel mai important lucru pentru a fi fericit.Căci fericirea ta nu ține de ceilalți, ține doar de stima de sine, pe care ți-e greu s-o minți.

El – Nu mai cele cu valoare mentală pot fi modeste, proastele sunt trufașe.

 

Ea – Fericirea nu este o plăcere, este o biruința.

El – Da, dar ea provine din satisfația biruinței iar satisfacția  din plăcere. Paradoxul  este că , pentru a se vedea din privirea ei că femeia este într-o stare euforică trebuie să fi fost satisfacută pe deplin, dar pentru a fi satisfacută  pe deplin trebuie să fie într-o stare euforică.

 

Ea – (citând din Panait Istrati)  Să dai , să dai, iată marea fericire a vieții. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să-ți trăiești aventurile, să-ți traiești  durerile…raza de bucurie care fuge…să râzi și-apoi să plângi nebunește, din toata inima, sătulă de bucurie!

El – Dar tu dai prea devreme si când  ar trebui să dai  ce se cuvine, cui se cuvine, numai ai ce.

 

Ea – Întâlnim sufletul pereche, sau nu, pe parcursul unei vieți! Dacă ai neșanșa să-l întâlnești la momentul nepotrivit, lasă tot și urmează-l, dacă și el simte, sau poate. Nu e mare dilema, dar cât de puțini dintre noi îl întâlnim, sau îl recunoaștem!

El – Nu ai nimic de pierdut atunci când ai găsit acel ceva pentru care merită să pierzi tot…ai în schimb fericirea deplină.

 

 

Cu PLM,cu toții veți vota…

Când s-a-ntâlnit hoțul cu prostul

A apărut politica si-apoi primul partid,

Dar hoți sunt mulți ,și să-și definitiveze rostul,

În cete largi pe proști s-au împărțit.

 

Partide multe, ca ciuperca după ploaie,

Au răsărit la început, și s-au certat și s-au bătut,

Pârjol în jur toate-au făcut, sânge și zoaie-

Au curs și-au dispărut cei care nu s-au priceput.

Citește mai mult +

Normalitatea unei Românii normale…

Azinoapte m-am culcat cuprins de frământări,

Fiindcă l-am auzit pe Dragnea în două cuvântări,

Spunând că își dorește o Românie mai normală,

Gândind la Teleorman, părul în cap se scoală !

 

Omul sfințește locul, iar Dragnea e impricinatul,

El a condus județul lui așa ca nimeni altul,

Privind ce e în Teleorman, în Olt sau în Vaslui,

Am înțeles, m-am îngrozit, ce-nseamnă viziunea lui.

Citește mai mult +

Analfabetizarea României

Ne uităm istoria recentă cu prea mare ușurință,

Și apoi ne întrebăm, cum e oare cu putință ,

Generația ce crește să n-aibă măcar habar

Ce este democrația, șă-și dorească ei regimul militar.

 

Un procent inadmisibil de copii intoleranți,

Xenofobi, antisemiți, agresivi și aroganți,

Ce se apără de-abuzuri numai cu reportofoane

Stând în schimb, în timpul orei, cu ochii pe telefoane.

Citește mai mult +