Capitolul 24 – Ce este iubirea (continuare)

Ea –  A iubi însemnă a trăi viața celuilalt…

El – Adică românește: ai mânca zilele…secundă cu secundă…

 

Ea – Iubirea depinde de puterea numărului DOI și de forța cuvântului NOI.

El – Magia numărului doi este aceea că uneori unu cu unu fac tot unu, altădată fac trei, patru…cât vor ei.

 

Ea – Iubirea nu ne rănește…ne rănesc cei care nu știu să iubească…

El – Nepotrivire de caracter sau…de organ.

 

Ea – Iubirea este un drog. Sau te omoară sau îți dă cea mai grozavă senzatie din viața ta.

El – …sau dependența ori sevrajul…sau înălțarea ori decăderea…

 

Ea – Iubirea nu înseamnă decât descoperirea noastră în alții și plăcerea recunoașterii.

El – În toți ai fost aceeași…sau povestea cu oglinzile venețiene?

 

Ea –Îndrăgostiții au religia lor. Singurul lor crez este iubirea.

El – Pe pământ sunt multe religii dar Domnul este unic și ne îndeamnă să ne iubim aproapele…depinde de cine ne apropiem.

 

Ea  – Cine spune c-a iubi e o clipă trecătoare, nicidată nu va ști că din dragoste se moare.

El – Dar după tine câti or fi murit…ai ținut socoteala?

 

Ea –  Fă în așa fel încât dorința de a a iubi să fie mai mare decât teama de a suferi.

El – Dacă n-ar fi fost așa, toate femeile ar fi rămas virgine.

 

Ea –  Întotdeauna bărbatul  va iubi femeia care-l inspiră să iubească!

El – Asta se numește chimiotaxie….cel mai puternic afrodiziac!

 

Ea – Iubirea nu se poate măsura dar poți s-o dăruiești fără măsură.

El – Ce este volatil are spațiu incomensurabil de evaporare. Vezi la urmă ce se sedimen tează!

 

Ea –Iubirile nu se mărturisesc când e pea târziu ori când sunt amenințate.

El – Marturisirile sunt numai în fața duhovnicului… între iubiți acestea se dovedesc, nu se mărturisec.

 

Ea – De ce nu au iubirile aroma de eternitate? Pentru că punem în ele o cantitate din ce in ce mai mica de suflet.

El – La inceput chiar au, dar dupa ce se duce abureala, aceasta dispare cum si ciorba se sleieste.

 

Ea – Locul iubirii nu e în cap, nici în emoție, dorință sau percepție. Locul iubirii e în inima.

El – Acolo o poziționează  romanticii ca să-și ascundă pierderea  minții. În inimă este sufletul care îsuflețește tot fizicul. Iubirea este o stare de spirit, adică este o beție spirituală care afectează grav sănătatea mentală.

 

Ea – A iubi însemna a învăța melodiile din sufletul celuilalt , pentru a i le cânta atunci când el le uită.

El – Da ce…ești,, memory stick,,? Dacă le-a uitat însemnă că nu-s ale lui… a facut karaoke! Fals și uz de fals.

 

Ea – Persoana iubită este ca o ciocolată…nu vrei s-o împarți cu nimeni!

El – Totusi, decât o acritură singur, mai bine o ciocolată cu prietenii!

 

Ea – Cel mai scump lucru pe care ți-l poate dărui omul care te iubeste este chiar timpul său.

El – Corect, de aceea se spune că femeia se hrăneste cu zilele bărbatului.

 

Ea – Iubirea are două tăișuri-unul care te ridică pe cele mai înalte culmi, altul care te aruncă în brațele hăului.

El – Iar tu trebuie să fii flexibilă și elastică…poate faci Pilates să te menții în formă.

 

Ea – Realitatea este că trebuie să tolerăm contradicțiile și incompatibilitațile iubirii…

El – Contradicțiile sunt positive pentru că știm, contrariile se atrag. Incompatibilitațile fac iubirea să se stingă, deci nu avem de ce să le tolerăm!

 

Ea – Iubirea  aia bolnavă care te consumă încetul cu încetul este aceea când persoana respectivă devine o dependență  și te simți într-un continuu sevraj atunci când nu vorbiți…când dorul îți răvășește sufletul, deși ați vorbit acum câteva minute…

El – Pentru că vorbele nu au nici un efect la nivel hormonal…furtuna contină!

 

Ea – Știe să foloseasca o strategie în iubire doar cine nu este îndrăgostit.

El – O strategie proastă este mai bună decât nici o strategie!

 

Ea – Iubirea nu stăpânește și nu poate fi stăpânită. Adevarata iubire te duce la libertate.

El – Nu stăpânește dar subjugă! Libertate a de a spune  “Da mamă!”

 

Ea – Cel care te iubește caută, întotdeuna, vioara din inima ta…pe urmă un arcuș delicat, în inima lui…pentru ca atingerea sufletului să fie cât o petală de orhidee.

El – …care cade repede…numai atât? Mă asteptam la o melodie, o simfonie ceva… unde nu e cultura iubirii, atingerea sufletului este o petala  risipită.

 

Ea – Iubirea nu însemnă cuvinte mari și gesturi  mărețe. Iubirea înseamnă cuvinte sincere și gesturi din suflet.

El – Tot așa modestia insidioasă învinge trufia furioasă.

 

Ea – Cea mai buna relație e cea în care, iubirea reciprocă depășește nevoia reciprocă.

El – Pentru că nevoia poatefi ostoită și singur…

 

Ea – E obositor să fii tot timpul inteligent, așa ca uneori, iubim. Câtă pierdere a luciditații, tot atâta fericire.

El – Inteligența nu este în contradicție cu iubirea, dar unde este minte este și           prostie multă…placa de patefon are doua părți…depinde pe ce parte pui muzica.

 

Mai bine râzi de ei decât ei de tine.

Un jurnalist il intreaba pe directorul unui spital de nebuni:

– Cum hotarati daca un pacient poate fi externat?

– Umplem o cada cu apa si punem alaturi o cana si o lingurita. Si-i cerem pacientului sa goleasca cada.

– Orice om normal ar lua cana, ranjeste jurnalistul.

– Nu, un om normal ar scoate dopul din cada…

O doamna la 44 de ani, dornica de a parea mai tanara, decide ca pentru ziua aniversara sa isi faca un lifting al fetei. Operatia e de succes si paraseste clinica, fericita si multumita de noua sa fata.

La un chiosc de ziare, se opreste sa cumpere o revista si il intreaba pe vanzator :

– Sa nu ma intelegeti gresit, cati ani credeti ca am ?

– Ah, as spune ca … 32.

Femeia zambeste si spune :

– In realitate, am 44.

Mai tarziu, intra intr-un McDonalds, comanda un hamburger si pune aceeasi intrebare vanzatorului, la care primeste un raspuns asemanator.

Femeia, si mai fericita, zambeste si spune:

– Multumesc. In realitate, am 44 de ani.

In drum spre casa, se hotaraste sa ia autobuzul. Se aseaza langa un om in varsta, caruia se gandeste sa-i puna aceeasi intrebare :

– Scuzati-ma, domnule, ce varsta imi dati ?

– Stimata doamna, am 75 de ani, nu mai vad atat de bine, dar cand eram tanar aveam o metoda destul de precisa de a descoperi varsta femeilor. Lasam mana sa alunece in chiloteii femeilor si astfel puteam spune cu precizie varsta fiecareia.

Femeia ezita putin, dar vazand ca nu mai e nimeni in autobuz, din curiozitate accepta.

Dupa 10 minute, omul da verdictul:

– Aveti 44 de ani.

– Incredibil ! Cum de ati reusit sa aflati ???

– … Eram in spatele dvs la McDonalds.

O blonda zbura intr-un avion de 2 locuri. Pilotul are un atac de cord si moare. Blonda lanseaza un apel de ajutor si o voce din eter ii raspunde:

-Aici turnul de control al aeroportului. Te aud clar si tare. Care este problema?

-Sunt intr-un avion de 2 locuri si pilotul a facut atac de cord.

– Nici o problema. Am mai avut astfel de situatie. Te pot ajuta cu usurinta sa aterizezi. Trebuie sa imi dai niste informatii si sa executi totul asa cum iti spun. Vreau sa imi spui inaltimea si pozitia ta.

– Am 1,63 m si il sustin pe Dragnea…

– In regula. Repeta dupa mine: Tatal nostru care esti in ceruri…

În spatele ceții mișcă stafii.

De când cu pactul de la Malta,

Vestul s-a înțeles cu Estul,

Precum stânga spală pe dreapta

Și amândouă fură restul.

 

Așa e și-n politichie,

Vor grațieri pentru trecut,

Iar pentru viitor vor amnistie,

Celor ce furtu-abia l-au început.

Ca motivație, o mare aiureală,

Cu deținuți ce-ar merita scăpare,

Și-n ceța asta, ca din nimereală,

Corupții, ca stafii, să se strecoare.

 

Lăsați politicienii la răcoare!

Coruptul este-n fapt de neiertat,

Asta nu e de loc discriminare,

Căci singuri s-au autodiscriminat,

Când în partide au intrat

Să-și fac-agoniseala tot mai mare.

Acum vor să emită imediat

O ordonanță zis “cu asumare”

 

În fața cui să mai răspundă

Cănd parlamenul e tutela lor,

Manipularea astfel s-o ascundă

De furia întregului popor.

Grațiere, amnistie, DA,

Dar pentru cetățeni,

Cei ce-au greșit și se pot reabilita,

NU pentru politicieni.

 

Asta nu-i o discriminare,

Ei s-au autodiscriminat

Intrând în politica mare

In care s-au denaturat.

Ea i-a făcut cu înalte funcții,

Protecție deasupra legii,

O stea le-a pus în meizul frunții,

Și-un sac întreg de privilegii.

 

NU, pentru ei nu e iertare,

Căci aroganța cere aroganță,

Ei să se fezandeze la răcoare

Poporul este ultimna instanță!

TT-lul ne-a ținut în ceață,

Cu OUG, ba că o fi – ba că n-o fi

Acum arama-și dă pe față:

În spatele ceții mișcă stafii!

 

Stafiile au nume și prenume,

S-și ștergă cazierul ele-ar vrea,

Printr-o lege făcută-anume,

Să poată și pe viitor fura.

Capitolul 24 – Ce este iubirea

Ea – Iubirea este mai mult un instinct care trebuie educat, stăpânit sau lăsat liber. Riscul iubirii este dezamăgirea, iar aceasta nu are antidot. Poate trebuie numai un supliment de voință! Esențial este ca merită să riști!

El – Cine nu riscă nu câștigă…plăcerea!

 

Ea- În definitiv, ce e iubirea, decât o taină pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii?

El-  De frica lumii până la majorat, apoi în văzul tuturor …mai tarziu nici nu mai sting lumina.

 

Ea – Iubirea e o stare edenică.Dar, pentru că nu suntem pregătiți să îndurăm fericirea cumplită pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis. Și ne întoarcem unde?

El – După ce au mușcat din măr, Paradisul a dispărut, Adam și Eva au rămas acolo…în păcat până-n gât.

 

Ea – Iubirea nu expiră,nu se sfârșește și nici nu începe undeva. Doar convingerile o așează în forme și timp.

El –  Mie-mi plac începuturile, pentru că orice urmează este verosibil și nu are timpul atâtea forme câtă imaginație avem noi.

 

Ea: -Ține minte! Iubirea e ,înainte de toate, atitudine!

El – Cât mai transparentă și deschis-invitațională la înlănțuirea patimilor.

 

El – Să iubești nu e suficient! Trebuie să știi să-l înveți și pe celălalt arta dragostei. Omul e capabil să transforme dragostea într-o artă nobilă și, bucurându-se de ea, e conștient de valoarea ei divină. Astfel, nu-și satisface doar trupul, ci și sufletul.

El – Depinde cine este începător și cine este meseriașă. Dame-tango!

 

Ea – Dacă încă îți vede frumusețea din spatele machiajului,dacă încă râde la glumele pe care le faci,dacă încă te soarbe din priviri în diminețile mohorâte și în serile ploioase și,dacă încă îi este dor când nu ești cu el,atunci e…iubire!

El – Dacă după demachiere ești înviorată, dacă glumele tale sunt proaspete, dacă la priviri răspunzi cu un zâmbet cald iar când ți-e dor aștepti și nu dai tu telefon…atunci este!

 

Ea – Iubirea  există numai între egali….între oameni care au învățat să se prețuiască lăuntric.

El – Înteleg deci că, până emanciparea nu s-a finalizat, nu a existat iubire?

 

Ea – Iubirea adevarată?! Adevarată prin ce criteriu, există un sablon, un tipar, un formular ?? Iubirea sperie pe toată lumea în egală măsură, tristețea este că, cei mai multi fug de ea! Și asta pentru că ne dorim stabilitate și dezvoltăm mania controlului mai presus de inimă.

El –  Voi nu doriți să deveniți vulnerabile, să vă oferiți cu totul, fără rațiunea proprietății.

 

Ea –  Iubirea nu ține cont de prejudecăți, norme, idealuri, ea vine și te trezești buimac, neștiind dacă să fugi sau să rămâi ascuns în jocul subtil al stabilitații…Adesea ajungem să murim ca un câine legat de propia noastra manipulare

El – Să va fie de bine, dacă vreți să trăiți pe jumătate, cu fericirea în rate și poliță de asigurare pe viață!

 

Ea – Iubirii îi pune capăt timpul, nu inima.

El – Inima , dacă a deprins iubirea, nu se dezbară de ea niciodată, cât sufletul a devenit dependent de aceasta. Pentru inimă nu există timp, există numai ritm.

 

Ea -Când pierzi iubirea, doare. Dar cel mai mult doare când trebuie să o dai afară cu forța din suflet, doar ca să poți supraviețui!

El – Iubirea este asemenea unui război: ușor de început, greu de oprit.

 

Ea – E obositor să fii mereu inteligent! Așa că, uneori, iubim! Câtă pierdere a lucidității, tot atâta fericire!

El – Te îndrăgostești din oboseală? Apoi spui că ai obosit să fii veșnic îndrăgostită.

 

Ea – Iubirea nu a ucis niciodată. Numai oamenii pot ucide in numele ei. Iubirea traiește vesnic, fără început și fără sfărșit. Prin iubire cunoști pe Dumnezeu și te înalți până la ceruri.

El – Dar de sinucideri din iubire nu ai auzit? Și ei s-au înălțat la ceruri…

 

Ea – Calea iubirii autentice este drumul trezirii noastre sufletești – ce ne poartă prin învățare, prețuire, dăruire  și asumare – către armonia dintre capacitatea inimii de a genera iubire și nevoia de dragoste a trupului și a minții.

El – Deci primul pas este învățarea, deși iubirea presupune absența rațiunii! El îți sucește capul… tu îți pierzi rațiunea…mai rămân prețul, darul și sumarea unu plus unu egal trei.

 

Ea – Când un bărbat iubește cu adevărat o femeie, ea devine slăbiciunea lui. Când o femeie iubește cu adevărat un bărbat, el devine puterea ei!

El – Adică asigurarea ei contra vulnerabilizarii lui.

 

Ea – (parafrazând după Andreea Văduva) Nu ai dreptul să spui că ai cunoscut iubirea, până nu simţi că-ţi arde pieptul de dor, până nu simţi că-ţi arde obrazul din pricina lacrimilor, până nu-ţi ard buzele nesărutate de „acele buze”..

El – Pentru timpul cosmic, ai cunoscut-o și pa! A plecat.