Cazul Dragnea – sfârșit sau început de epocă?

                 TARICEANU: – PE SUBIECTUL ĂSTA, AR TREBUI SĂ MĂ FAC CĂ PLOUĂ!


Societatea românească n-a avut cursivitate,

A trecut din epocă în epocă, rupte între ele,

       Fiecare cu progresul și regresul ei, amestecate,

                                                        Ba un duș cald, ba unul rece,

                       ba vremuri bune, ba vremuri rele.

Citește mai mult +

Capitolul 21 Optica feminină asupra relațiilor…

                                             Motto:” Relațiile vin și pleacă, dar principiile

                                                             rămîn pentru totdeauna.”

Ea – Un bărbat , pentru a ajunge să facă dragoste cu o femeie în felul în care vrea el, trebuie să învețe să o iubească în felul în care vrea ea. O femeie , pentru a ajunge să fie iubită de un bărbat în  felul  în care vrea ea, trebuie să învețe să facă dragoste așa cum vrea el.

El – Acesta este paradoxul  relației de cuplu.

 

Ea – (citând din Carl Young) -Întâlnirea dintre doi oameni este precum contactul dintre două substanțe chimice: dacă există o reacție, amândoi suferă o transformare.

El – Dacă se precipită…se anihilează. Dacă se încălzesc…explodează.

 

Ea – Adevărul este că o relație perfectă este compusă dintr-un bărbat imperfect și o femeie imperfectă.

El – Pentru că perfecțiunea se urcă la cap și devine greu de suportat de purtător și greu de tolerat de partener.

 

Ea – Într-o relație totul este despre încredere. Dacă ai timp să te joci de-a detectivul înseamnă că este timpul…să lasi în urmă acea relație.

El – Dacă toate femeile s-ar putea abține să nu scotoceasca în telefonul mobil al partenerului, rata despărțirilor ar tinde spre zero.

 

Ea – Iubeste-mă sau urăște-mă. Ambele situații sunt în favoarea mea. Dacă mă iubești voi fi mereu în inima ta. Dacă mă urăsti voi fi mereu în mintea ta.

El  – Și așa o sa te ții ca scaiul de mine?

 

Ea – Relația cea mai importantã..nu este cea „serioasã”, care dureazã ani, ci este cea care te devasteazã cel mai mult..şi poate dura câteva luni…

El – Ca purtătoare sănătoasă a virusului”ştiucãpânãlaurmãosãmãdoarãdartotofac”

 

Ea – Când un bărbat își numește femeia soare, ea luminează. Când îi spune iubito, ea iubește. Când îi spune draga mea, ea răspunde cu dragoste. Iar când un bărbat tace,femeia devine indiferentă…

El – Asta însemnă doar că a uitat cum o cheamă.

 

Ea – Când discutați, nu lăsați ca inimile voastre să se îndepărteze una de cealaltă prin cuvintele pe care le rostiți, căci va veni o zi în care distanța va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi cale de întoarcere.

El – Românește, gura bate fundul. Vorbele țin distanța, tăcerile apropie.

 

Ea – Cine nu vede în sufletul tău, nu are ce căuta în viața ta.

El – Depinde de mărimea sufletului…uneori trebuie să te uiți cu lupa!

 

Ea – Adevărata apartenenţă este un fir de suflet… şi când sufletul alege nu te poti opune.

El – Dar firul este ca orice fir, dacă-l întinzi prea tare, se rupe.

 

Ea – (cintând din Octavian Paler) În orice legătură dintre o femeie și un bărbat,unul dintre ei trebuie să se lase domesticit. Altfel,iubirea nu se poate desăvârși. Unul trebuie să-și piardă libertatea și să devină supus. În felul acesta,îl constrânge pe celălalt, mai puternic, să se atașeze de supunerea ta. Victoria devine înfrângere și înfrângerea devine victorie.

El – Deci este care pe care. Așa a apărut obiceiu cu călcatul pe picior la dansul miresei. Cine-i primul, ăla e! Dar femeia lasă întotdeauna ca bărbatul să fie cocoșul în casă pentru că vrea să fie călcată cât mai des și nu poate să se scoale dimineață, așa devreme, să cânte de deșteptare.

 

Ea –  Nu e ceea ce simt pentru tine. E tot ceea ce eu nu simt pentru nimeni în afară de tine.

El – Clar-obscur cu dedicație.Poate fi și de rău, poate fi și de bine.

 

Ea – Zâmbește celor care te urăsc să simtă ura ta, zâmbește celor care te iubesc să simtă dragosta ta… iar daca cei pe care-i iubesti  te vor trăda, zâmbeste-le sa simtâ indiferența ta.

El – Așa nu voi ști niciodată de ce zâmbesti.

 

Ea – Între un cuvânt de dragoste spus de un străin și un cuvânt rece spus de omul drag, vei da importanță ultimului. Cuvintele rănesc doar dacă chiar contează cine le spune.

El – Un simplu “Adio” parcă îți ia o parte din viață, un singur „Rămâi” îți poate da viața înapoi.

 

Ea – Lipsa certitudinilor poate eroda extrem de mult magia unei iubiri, întrucât insecuritatea este cel mai devastator aspect al unei relații. Incertitudinea exclusivității, incertitudinea viitorului, semnifică înseși incertitudinea ființării tale, întrucât în dragoste înveți să exiști prin celălalt.

El – De asta se zice că oricăt de intelegente ar fi, femeile deștepte se îndrăgostesc ca proastele. Pentru că numai proștii au ceritudini, înțelepții excelează la îndoieli.

 

Ea – Mi-ai spus că atunci când fac dragoste învelită în umbre totul devine cu adevărat seducator.

El – Pe lumină, nici vorbă!

 

Ea – Pasiunea restrânge viața, pentru că o devorează…dar dacă epuizata pasiunea noastră cedeaza locul dragostei, timpul își schimbă măsura și nisipul cade fir cu fir din mainile noastre deschise…

El – Dacă nu cedeaza locul dragostei, îl cedeaza urii, care face ca timpul se se scurgă în accese …de furie!

 

Ea – Un bărbat condus de propriile dorințe, o femeie bântuită de trecutul său….un târg pe care niciunul dintre ei  nu-l poate refuza…

El – Când ajung la târguiala, unul  va cere socoteala și…gata!

 

Ea – Dacă e incredibilă, nu vei ajunge ușor la ea. Dacă ajungi ușor la ea, nu e incredibilă. Dacă merită, nu vei renunța. Dacă vei renunța, atunci tu nu o meriți.

El – Incredibilă? Chestiune de accent. Dacă pui accentul invers, se naște întrebarea: o crezi sau nu o crezi? Și dacă pui accentul corect, se naște altă întrebare: incredibil de cuminte sau incredibil de rebelă?

 

Ea –  Pentru nimic în lume nu merită să te întristezi, să-ti faci nervi și să suferi, acela care te face să plângi, să suferi și să regreți ceva anume, nu te merită!

El – Sigur că nu, dar tu te-ai băgat în asta, el nu vroia să te merite, el vroia să te aibă…

 

Ea – Să fiu lăsată singură cu mintea mea devine periculos…

El – …niciodata, nimeni nu poate pevedea ce coace mintea  ta.

 

Ea – (citând pe Jan Hus ) Dacă oamenii și-ar citi gândurile unii altora legăturile dintre ei nu ar mai fi posibile.

El – Cât noroc avem cei care nu vorbim noaptea în somn!

 

Ea – Cuvintele nu pot repara ceea ce faptele au distrus.

El – …oricât de mieroase ar fie ele!!! Iertarea este pentru cei puternici! Ai fost slăbiciunea mea.

 

Ea – Vreau să mă iubești fără nici un regret…promit că voi fi singurul  tău defect.

El – Nu mă recunosc fără defecte.

 

Ea – Oricât de multe calități ai avea, lumea se uită numai la defectele tale.

El – Pentru că defectele sunt atractive, calitățile sunt plate.  Și atât de rare că nici nu știu de ce nu le mai dăm atentie.

 

Ea – Vine o vârstă la care înveți să iubești altfel…mai calm,mai atent. O vârstă la care devii mai atent la orice…la priviri la cuvinte,la gesturi.Și nu pentru că ți-e frică să nu greșești,ci doar pentru simplul fapt că ai învățat ce merită și ce nu merită să fie în viața ta,pentru că primești înțelepciunea de a aprecia timpul tău,pentru că știi că se scurge ireversibil.
Tot ceea ce las oamenilor să simtă,e tot ce va rămâne după mine.

El – Sic! La momentul acela chiar nu mai ai timp de risipă!

 

Ea – Am iubit câteodată mâini, alteori ochi am iubit. Uneori am iubit doar cuvinte…
… atunci am greşit !

El – Cuvintele amăgitoare sunt pentru mințile neîndestulătoare.

 

Ea – Cine ascultă sfaturile care i se dau, nu mai are timp să fie el însuși.

El – Sfaturile altora sunt ca murăturile stricate, dacă nu le poate manca el, le aruncă în capul tău. Sfaturi poți să dai oricui, însă minte nimănui.

 

Ea – (citându-l pe Octavian Goga ) – Sufletul nostru este o urnă, în care închidem cenușa patimilor stinse.

El – Frumos, patetic dar neadevarat…urna exista într-un ungher al  sufletului  numai ca urmare  a încăpățânarii voastre de a nu renunța la nimic din ce v-a aparținut, în loc să folosiți cenușa pentru pocăință…

 

Ea – Sunt  prea dependentă de oameni, de poveștile lor, îmi pasa prea mult și mă dor prea tare rănile altor suflete. Poate că sunt prea naivă să cred că într-o zi ceilalți vor avea timp să vadă și rănile mele.

El – Mai bine nu! Vor face totul să se redeschidă și să doară mai tare decât la început. Pe acolo vor intra în sufletul tău să scotocească…

 

Ziua bună se cunoaște după zâmbetul de dimineață.

Un om intra în curtea unui prieten.

Bate la uşă şi iese câine. Se ridică în două picioare şi spune:

– Stăpânul nu este acasă!

Ala, de spaima, leşină. După cinci minute se ridică şi-l întreabă pe câine:

– Daca eşti câine nu ar trebui să latri?

La care câinele: – Ba da, dar nu am vrut sa te sperii…

Vorbesc doua vecine:

– Sunt foarte îngrijorata, spune una. Ion, sotul meu, s-a dus la râu sa înece

pisoiul…

– Ei, si de ce eşti aşa de îngrijorata?

– Pisoiul s-a întors acum o ora…

Întrebare la Radio Erevan:

De ce cârâie cioara când zboară ?

Schimba viteza !

Un câine dresat

Într-o alimentară, intră un câine cu o bancnotă în gură, latră spre un salam, dă

bancnota vânzătorului, ia salamul în gură şi pleacă.

A doua zi la fel!

A treia zi, vânzătorul urmăreşte câinele, care ajunge în faţa unei uşi, sună şi

iese un tip care îl ia la bătaie pe bietul câine.

Vânzătorul, revoltat, intervine:

– Dom’le, eşti nebun! Câinele ăsta e foarte inteligent! De ce-l baţi?

– Lasă, domnule, că ştie el de ce! Îl bat pentru că iar şi-a uitat cheile acasă!

O furnică darnică

Intr-o zi furnicuţa fugea disperată prin pădure si în fuga ei nebună se

întâlneşte cu leul care o întreabă:

– Unde mergi aşa grăbita furnicuţo?

– Păi unde …. să fug domnule leu …. am auzit că rinocerul şi elefantul s-au

ciocnit .

– Şi tu ce faci acolo ?

– Păi mă duc să donez sânge!

Cal de … ruşine

Gheorghe merge cu gloaba la târg.

– Cum trage calul asta la căruţa, bade?

– D’apoi, nu prea trage.

– Da’ la plug, trage?

– Nu prea.

– O fi bun de călăreala.

– N-aş crede.

– Pai, atunci de ce l-ai adus să-l vinzi?

– Nu l-am adus sa-l vând.

– Da’ ce păcatele mele vrei sa faci cu el?

– Vreau sa-l fac de ruşine…

Iepuraşul poliţist

Se duce iepuraşul la farmacie şi întreabă:

– Droguri aveţi?

Farmacista îi răspunde politicos:

– Nu avem!

A doua zi la fel, a treia zi la fel…pană când se gândesc cei d la farmacie să

duca droguri pentru iepuraş.

În următoarea zi iepuraşul iar întreabă:

– Droguri aveţi?

Farmacista îi răspunde la fel de politicos:

– Da, acum avem!

Iepuraşul scoate atunci un pistol şi strigă în gura mare:

– Poliţia, nu mişcă nimeni !

Situaţie încurcată

Doamna Popescu şi un domn cu câinele, în staţia de autobuz.

Câinele se apropie de femeie.

Nervoasă peste măsură, femeia spune :

– Luaţi-vă câinele de lângă mine că simt cum mi se urcă un purice pe picior !

– Bubico, vino aici, doamna are purici !

Atenţie la trafic !

Ursu îşi ia o motocicleta la care iepurele îl vede şi îi zice:

– Lasa-mă şi pe mine să o conduc !

– Bine, suie-te!

– Ursule suntem la 50 km/h ţi-e frică ?

– Nu!

– La 200km/h îţi e este frică?

– Nu!

– În faţa noastră e un zid îţi este frică ?

– Nu!

– Ar trebui, că nu ajung la frâne!!!